Un preşedinte bun

În România, 2014 va fi, în primul rând, anul alegerilor prezidenţiale. Miza e, din nou, imensă, şi nu doar pentru că preşedintele numeşte premierul şi pe şefii serviciilor secrete, nu doar pentru că e comandantul suprem şi dirigintele diplomaţiei, ci mai ales fiindcă, spre deosebire de 1996, 2000 sau 2004,…

20+13: românii anului

Ceea ce urmează este o selecţie evident subiectivă, pe care vă rog să o completaţi cu nume pe care le-am omis din grabă sau despre care ştiţi că nu au fost mediatizate aşa cum merită. Ei, toţi cei 33, sunt adevărate modele.  * Ana-Maria Brânză: desemnată cea mai bună spadasină a…

24+24

Oglinda a retezat timpul. Ne-am privit scurt, foarte scurt – şansa unui autoportret pe viaţă. Reflexia nu s-a produs, de fapt, niciodată. Am luat-o cu noi, am încorporat-o şi-am uitat de ea. 1965-1989. Intrarea în oglindă. 1989-2013. 24+24. * Azi nu mă interesează comunismul. Nu încep din ’44. Mă interesează o…

80

Asta e una dintre ideile crescute în somn – somnul acela mijit, când mintea primeşte cadouri în ramificaţii –, una dintre ideile pe care, atunci, sunt entuziasmat că le voi scrie, dar despre care, a doua zi, când să le apuc, realizez că nu-s decât un sentiment, doar asocieri şi aluzii, laolaltă…

Patapievici la Cluj (II): “Marga a distrus tot la ICR. A văzut o mână? A tăiat-o. A văzut un picior? L-a mutilat. A văzut un ochi? L-a scos”

Partea a doua a prelegerii intitulate “Câteva reflecţii privind experienţa mea cu presa liberă” este mult mai teoretică decât prima şi li se adresează mai ales celor interesaţi de bazele filosofice şi de evoluţia jurnalismului. Există numeroase referinţe la situaţia presei româneşti, dar, la limită, dacă nu aveţi timp, puteţi…

Patapievici la Cluj (I). Primele declaraţii după un an de tăcere: “Nu voi mai fi un intelectual public. Mi-a ajuns”

“Când apare numele meu, se găsesc aceşti oameni care intervin imediat şi acţionează în sensul stigmatului. Orice-aş spune, ei nu se lasă traşi pe sfoară: eu sunt ăla, cel rău, anti-naţionalul, anti-patriotul, ăla care am distrus şi am blasfemiat.” Sâmbătă, după aproape 15 luni de când a demisionat de la…

“Roxanne”: vă mai amintiţi?

Câţi n-am fost îndrăgostiţi de ea? Câţi am reuşit să ne ţinem departe de misterul ei, câţi nu ne-am imaginat că aparenta ei superioritate, aerul arogant şi râsul scurt, ha!, cu capul dat pe spate, ascund o tandreţe nesfârşită? Recunoscuseră unii încă de atunci, chiar şi dintre cei la care…