Bine ai venit pe
Surpriza!

Scroll Down

Două cutii ruginite

Prima e cea din "Shawshank Redemption". E cutia de tablă pe care, spre finalul filmului, Red o dezgroapă de lângă copacul unde prietenul său Andy și-a cerut cândva iubita în căsătorie.O curăță de praf, lăsându-ne să vedem vaporul pictat pe capac, și, înainte să o deschidă, se mai uită…

Nihilism românesc (III): exodul

Când nu mai găsești repere de bine în jurul tău, ai mari șanse de a ajunge nihilist. Când te-ai săturat să cauți modalități de adaptare și crezi că răul s-a extins iremediabil, ești deja nihilist.Când calitatea liderilor, mersul societății sau chiar un eveniment personal te îmboldesc să dai foc…

Nihilism românesc (II): fantomele

Moartea și exilul.Dacă reușim să aflăm de ce acestea două sunt cele mai eficiente căi de a fi credibil în ochii românilor, avem șansa unei eliberări istorice.De ce nu urmăm decât morți?; de ce condiția obligatorie a unui lider de necontestat este, pentru noi, moartea sa?De ce…

Nihilism românesc (I): bazele

Am ajuns aici pentru că nu mai știm cine suntem. Nu mai există o conștiință a identității, doar o fugă haotică după sens, ca agonia unei găini decapitate.De ce ne pasă atât de puțin de viața altuia? De ce nu ne împăcăm cu datoria? De ce tânjim să fim…

Povestea unui microbist

Pe vremea când era în putere, unchiul despre care am să vă povestesc lucra la drumuri. Ţăran mucalit, născut şi crescut într-un sat care ţine de Gorj, dar care e mai aproape de Craiova decât de Târgu Jiu, făcea şi el ce făcuseră mulţi de-ai lui ca să-şi poată ţine…

Setul doi

Ce s-a întâmplat în seara asta, în setul doi al finalei de la Toronto, este că ni s-a oferit acces la un univers paralel. Am văzut ceea ce “ştim” doar din filme şi din cărţi, din manuale de istorie şi mai ales din felul în care se transmit legendele. Am…

Anti-căinţa

Poate n-am văzut eu, poate n-am fost atent, aşa că vă rog să mă ajutaţi. De când o seamă de politicieni şi oameni de afaceri sunt condamnaţi definitiv pentru corupţie, tot aştept ca măcar unul, fie din închisoare, fie după ce se întoarce acasă, liber, să declare, chiar şi numai…

Ar mai rămâne să ne iubească

Pornesc de la o observaţie şi o mirare: la primul nivel al puterii politice, mersul pe teren – sau “deplasarea în teritoriu” – e o instituţie pe cale de dispariţie. Nici preşedintele, nici premierul nu mai fac acest exerciţiu necesar, de a “palpa” realitatea de dragul realităţii, nu doar la un eveniment…