Cartea mea, "Identitatea virtuală", împlinește șase luni de când a fost lansată și, ca orice copil foarte mic, încă are nevoie să fie susținută și ocrotită. Pun și aici dialogul pe care l-am avut în luna octombrie cu doamna Oana Lazăr de la TVR Iași, în cadrul emisiunii…
Anul ăsta am trăit tot felul de premiere, în special datorită cărții. Cea mai recentă: am văzut cetatea de scaun a lui Ștefan de la Suceava. N-am mai spus-o niciodată public: eroul copilăriei mele a fost Ștefan cel Mare. Găsisem în casa de la țară a bunicului din partea tatălui…
Mi-am amintit această problemă nerezolvată văzând revărsarea de "simpatie" pe care a stârnit-o expediția africană a președintelui Iohannis. Cred că, dacă am reuși să ne răspundem la această întrebare din perspectivă psiho-istorică, precum într-un act terapeutic, am putea trage foloase politice și strategice, legate mai ales de pacea…
De ce vrem să dispărem din realitate? De ce realitatea ni se pare insuficientă sau chiar insuportabilă? Ce anume „rezolvă” mediul virtual, care e oferta sa atât de tentantă, încât ajungem să ne mutăm viețile acolo (adică aici :) )?Am văzut de curând două filme documentare care vorbesc despre acest transfer.…
Putem deduce, oare, ceva despre viitor dintr-un simptom aparent banal al generației de 20 de ani? Simptomul e următorul: a fi sunat la telefon de către un cunoscut este perceput ca o formă de agresiune și provoacă anxietate. Am discutat despre acest simptom cu studenții, apoi l-am verificat cu fetele…
Mă tot gândesc, de la o vreme, la această întrebare: de ce noi, ca societate, nu ne sărbătorim oamenii valoroși cât încă sunt vii? De ce trebuie să moară ca să le "spunem" că i-am respectat sau că i-am iubit? Ce ne ține în loc, ce ne blochează…
Așa am s-o țin minte: îmbrăcată într-o rochie roșie, și stingheră. Venise la întâlnirea periodică a redacției noastre și era foarte tăcută. Ca și cum, ajunși față în față, nu mai eram aceiași oameni care, luni la rând, povestiseră zilnic, ore întregi, pe Facebook și pe Whatsapp. Sfială: cred că…
Trăiau odată, în România, doi frați foarte diferiți. Pe cel mare îl chema Constantin, și i se spunea Dinu, iar cel mic se numea Valentin. Dinu era bolnăvicios și timid, Valentin plesnea de energie și era un cuceritor. Dinu avea lumea lui secretă, muzica, în care se refugia de câte…