Sărbătorile de Crăciun şi de Paşti, precum şi câteva praznice de peste an se numără printre rarele momente când presa găseşte mai mult spaţiu şi timp pentru viaţa Bisericii Ortodoxe. În rest, jurnaliştii abordează din spaţiul religios, cu precădere, subiectele care au potenţial de controversă – motiv de nemulţumire şi dispreţ…
Idei
S-a mai închis un ziar făcut din carne albă, foşnitoare, şi din multe oase mici şi negre care-ţi rămân în gât, în stomac şi prin alte locuri străine trupului. S-a mai închis un ziar cu care puteai împacheta pantofi, aşterne masa în tren, înveli cărţi, omorî muşte, face coif, lustrui…
N-am putut începe acest text până n-am găsit generaţiei noastre (generaţia X sau a “decreţeilor”) un nume rezultat din propria ficţiune de stabilitate. Am cântărit multe variante – individualiştii, protectorii, ocrotitorii, integraliştii, împliniţii, “haberiştii” (de la latinescul habere – a avea), reducţioniştii, ambiţioşii, insularii, ne-naţionalii, singularii, familiştii, carieriştii ş.a.m.d.…
“Avem impresia că suntem primii pentru care lumea nu mai prezintă nici o stabilitate – vreau să spun după război, cu societatea asta de consum, suprapopulaţia şi celelalte. În realitate, stabilitatea trebuie să fi fost întotdeauna o ficţiune (…). Orice generaţie construieşte o ficţiune pentru generaţia următoare, o ficţiune numită mamă, casă,…
Se discută din ce în ce mai intens despre înfiinţarea unui nou partid, unul care să răspundă nevoii de profesionalism şi onestitate a zeci de mii de români care nu se regăsesc în valorile şi liderii niciuneia dintre actualele formaţiuni parlamentare. Situaţia pare a se apropia de un punct culminant.…
Politicienilor noştri le lipseşte şarmul. Mă uitam la un film vechi împreună cu soţia mea şi, din vorbă în vorbă, făcând comparaţie cu eleganţa lui Gregory Peck şi-a lui Roger Moore, am ajuns la această concluzie: despre niciunul dintre cei care iau decizii pentru România nu se poate spune că…
Se trezeşte, dimineaţa e greu, dar ziua îi propune, ca de obicei, şi lucruri atrăgătoare, mersul pe jos până la birou sau poate cafeaua în linişte, cu ochii pe geam (deasupra oraşului nu e o metaforă), duşul e mai mult pentru minte decât pentru simţuri, se îmbracă de parcă (când…
“Îmi amintesc cât de importanţi erau pentru noi, în copilărie, copiii cu un anume grad de hiperactivitate. Nu te plictiseai cu ei niciodată, erau sufletul grupului în toate activităţile tribale. Cum cazul meu era, mai degrabă, al unei deficienţe de atenţie, de vreme ce eram mai mult calm, contemplativ, melancolic…