Nu pofta de joc berbecească a lui Neymar, nu reflexele parabolice ale lui Julio Cesar, nici atitudinea “no mind”, hărăzită marilor atacanţi, pe care am regăsit-o la Fred, nici măcar plonjonul de bodyguard prezidenţial al lui David Luiz în faţa porţii de care se apropia implacabil glonţul lui Pedro-cel-iute, nu-nu,…
Bine ai venit pe
Surpriza!
Abonează-te
Oamenii cu adevărat curajoşi sunt modeşti, mi-am spus din nou, după ce l-am cunoscut pe Horia Colibăşanu. Poate pentru că, stând în “compania” morţii mai mult de o secundă sau de un gând, obişnuindu-te cu permanenta ei alternativă, ajungi să fii una cu vasul propriei persoane, nici mai puţin – să…
Cum începe vacanţa, fetele mele îşi iau scaunele pe care, în timpul anului, le-au folosit pentru făcutul temelor, le mută în camera lor, sub geam, şi se apucă de construit… iahtul. Aşa îi spun ele arhitecturii din imagine, care pe mine mă duce cu gândul la… “Oraşele invizibile” ale lui…
Dacă, noaptea, nu dormi din cauza căldurii sau dacă oricum eşti insomniac, poţi primi o compensaţie nesperată, cu condiţia să existe câţiva pomi în preajma blocului sau a casei tale: păsările. Încep de pe la ora 3, poate 4, şi cântecul lor – privighetori, mierle şi ce vor mai fi fiind…
Am dat pe Facebook peste acest afiş, care ne arată o seamă de tendinţe, foarte interesante, ale feliei sociale generic numite “manelişti”. Fără dispreţ, fără lamentări, cam asta am “citit”: – Prima şi cea mai simplă observaţie: aurul e valoarea supremă. Ne-o spune fontul ales pentru prezentare, nevoia de “strălucire”. – Imaginea…
Era duminică după-amiază în oraşul unde plouă ca să ne tragă de mânecă, să nu uităm să ne bucurăm când e soare, coborâserăm în centru de pe dealul copilăriei să mâncăm câte o îngheţată, în piaţa unde mai nou se întâmplă de toate venise vacanţa – ar trebui, poate, să ne…
În seara de 22 decembrie 1989, tatăl unui prieten din blocul vecin, inginer pensionar, s-a ridicat brusc din faţa televizorului – aflat în sufragerie, unde şi-l ţineau mai toţi românii orăşeni – şi s-a dus în dormitor. “Nu mai vreau să mă uit. Sunt tot ei”, cam atât i-ar fi zis soţiei,…
A fost odată o ţară unde oamenii nu erau liberi. Cei care vorbeau împotriva conducătorilor erau duşi la închisoare şi toată lumea ajunsese să se teamă. Locuitorii acelei ţări aveau întotdeauna grijă ce-şi spun unul altuia şi, de teamă, suspectau pe oricine că ar putea fi un turnător. Doar muzica…