Brasil, um sonho intenso, um raio vívido

Nu pofta de joc berbecească a lui Neymar, nu reflexele parabolice ale lui Julio Cesar, nici atitudinea “no mind”, hărăzită marilor atacanţi, pe care am regăsit-o la Fred, nici măcar plonjonul de bodyguard prezidenţial al lui David Luiz în faţa porţii de care se apropia implacabil glonţul lui Pedro-cel-iute, nu-nu,…

Iahtul

Cum începe vacanţa, fetele mele îşi iau scaunele pe care, în timpul anului, le-au folosit pentru făcutul temelor, le mută în camera lor, sub geam, şi se apucă de construit… iahtul. Aşa îi spun ele arhitecturii din imagine, care pe mine mă duce cu gândul la… “Oraşele invizibile” ale lui…

Un afiş ca un turnesol social

Am dat pe Facebook peste acest afiş, care ne arată o seamă de tendinţe, foarte interesante, ale feliei sociale generic numite “manelişti”. Fără dispreţ, fără lamentări, cam asta am “citit”: – Prima şi cea mai simplă observaţie: aurul e valoarea supremă. Ne-o spune fontul ales pentru prezentare, nevoia de “strălucire”. – Imaginea…

Nimic nu e pierdut

Era duminică după-amiază în oraşul unde plouă ca să ne tragă de mânecă, să nu uităm să ne bucurăm când e soare, coborâserăm în centru de pe dealul copilăriei să mâncăm câte o îngheţată, în piaţa unde mai nou se întâmplă de toate venise vacanţa – ar trebui, poate, să ne…

Şi dacă Piaţa Universităţii

În seara de 22 decembrie 1989, tatăl unui prieten din blocul vecin, inginer pensionar, s-a ridicat brusc din faţa televizorului – aflat în sufragerie, unde şi-l ţineau mai toţi românii orăşeni – şi s-a dus în dormitor. “Nu mai vreau să mă uit. Sunt tot ei”, cam atât i-ar fi zis soţiei,…