Angajarea unor manageri străini, selectaţi din mediul privat, la întreprinderile de stat cu pierderi este o chestiune de maximă delicateţe din perspectiva siguranţei naţionale şi trebuie tratată, pe cât posibil, fără inflamările de tip “Nu ne vindem ţara!”, dar şi ţinând cont de “baletul” pe care România, ca orice ţară mică, e silită să-l joace la nivel global.

Adevărul e simplu: din cauza numirilor efectuate pe criterii politice – şi nu pe bază de performanţă sau de apărare a interesului naţional -, marile companii de stat au devenit surse de îmbogăţire pentru grupuri de tip mafiot care le căpuşează. Cunoscând sistemul din interior, managerii şi membrii consiliilor de administraţie de la operatorii publici şi-au înfiinţat firme furnizoare sau prestatoare de servicii ori, dacă a fost posibil, chiar societăţi cu acelaşi profil de activitate. Pentru că doar acestea erau “pregătite”, au câştigat licitaţii care le aduceau subit prosperitate, în dauna contribuabililor.

A venit criza şi, nevoit să se împrumute pentru a nu intra în faliment, statul român şi-a cedat din suveranitate către FMI, iar acesta, ca orice creditor, a pus condiţii. Unele au fost binevenite, pentru că, altfel, administraţia centrală n-ar fi îndrăznit să apuce taurul de coarne şi să taie din privilegii sau din cheltuielile nejustificate, inclusiv cu personal complet ineficient.

Alte condiţii însă, cum este şi aceasta, de angajare a unor firme de “human resources” care să caute specialişti pentru întreprinderile de stat, înseamnă, nici mai mult, nici mai puţin decât “plantarea” la vârful economiei româneşti a unor persoane cu interese chestionabile. La acel nivel, totul e un război şi numai naivii pot crede altfel.

Da, e drept că nu mai există alternativă la dezastrul din aceste companii. Ele trebuie să facă profit sau să fie închise, iar nişte manageri din afara ţării ar avea, la o adică, libertatea şi curajul de a lua măsurile necesare. Să presupunem şi că acei manageri vor semna inerente contracte de confidenţialitate, dat fiind că vor avea acces la informaţii cu adevărat secrete despre intenţiile Guvernului şi despre securitatea economică a ţării.

Problema nu este aceasta, la urma urmei, ci faptul că, lăsaţi pe cont propriu, noi n-am fost în stare să adoptăm acele legi şi să impunem acele măsuri care să ne protejeze suveranitatea.

*

Continuarea poate fi citită aici.