Un fotograf curajos: JR, laureatul Premiului TED 2011

Ştiţi conferinţele TED şi site-ul cu acelaşi nume. Din 2005, organizaţia non-profit care deţine ted.com acordă anual, unei “persoane excepţionale”, un premiu în valoare de 100.000 de dolari. Acestei sume i se adaugă  “o dorinţă care să schimbe lumea”, la care premiantul are timp să se gândească timp de câteva luni, pe care trebuie să o dezvăluie la conferinţa de primăvară a TED de la Palm Springs şi pentru îndeplinirea căreia va fi susţinut de comunitatea TED. (Premiul TED 2010, de pildă, i-a fost acordat lui Jamie Oliver, bucătarul englez care, mai nou, se bate cu fast food-urile Americii.)

Câştigătorul ediţiei 2011 a Premiului TED, anunţat la finele lunii octombrie, este misteriosul street artist JR, un fotograf francez născut în 1983 lângă Paris, care nu vrea să-şi facă publice decât iniţialele numelui.

“JR îşi expune fotografiile în cea mai mare galerie de artă a planetei. Lucrările sale sunt prezentate liber pe străzile lumii, atrăgând atenţia oamenilor care nu sunt vizitatori de muzee. Creaţia sa îmbină Arta şi Acţiunea; ea vorbeşte despre implicare, libertate, identitate şi limită”, se spune în textul prin care JR este anunţat drept câştigător al Premiului TED 2011.

Cine e curios şi are răbdare să parcurgă proiectele lui JR (care pot fi văzute pe site-ul său) va descoperi o formă de artă de care, la o adică, şi România ar avea nevoie. Pentru că munca tânărului francez începe, oarecum, acolo unde se termină acţiunea presei. El are timpul şi curajul de a vorbi, prin fotografii uriaşe lipite pe ziduri, despre comunităţi neglijate, închise sau divizate, despre persoane marginale sau dispreţuite, despre sărăcie şi singurătate.

Iată, pe scurt, patru dintre “expoziţiile” lui JR, cele care mi-au plăcut în mod deosebit.

În 2007, alături de Marco, un alt artist “al străzii”, JR realizează proiectul “Face 2 Face”, considerat “cea mai mare expoziţie ilegală de fotografie”. Pe clădiri din opt oraşe evreieşti şi palestiniene, dar mai ales pe zidul construit de Israel la graniţa cu Cisiordania, JR alătură portrete imense ale unor israelieni şi palestinieni, strâmbându-se.

În 2008, JR lansează proiectul “Women”, pentru a putea vorbi despre femei care sunt victime ale conflictelor. Într-o mahala a capitalei kenyene Nairobi, el fotografiază chipuri de femei şi le lipeşte pe acoperişurile caselor, pe dealuri, pe vagoane. Când trece trenul pe lângă mahala, ochii dau viaţă feţelor:

În acelaşi an, JR se încumetă acolo unde nici poliţia braziliană nu pătrunde, în favela Morro da Providencia din Rio de Janeiro. Acolo, convinge să-i “pozeze” femei care şi-au pierdut fiul, nepotul, soţul sau iubitul în violenţele dintre bande. Fotografiile lor, postate pe case, privesc către, şi sunt privite dinspre oraş…

În fine, în 2009, JR face fotografii cu bătrâni din Shanghai şi le lipeşte pe zidurile unor case dărâmate sau lăsate în paragină, într-un proiect denumit “Ridurile oraşului”.

O galerie cu imagini reprezentative pentru creaţia lui JR puteţi vedea aici, iar două articole bune despre el, aici şi aici.

*