Misterioasa luciat, autoarea celui mai viu şi mai interesant blog despre cărţi din România, Terorism de cititoare, s-a săturat. Îmi pare foarte rău. Dacă ar trebui, cumva, să mă rezum la cititul a doar cinci bloguri, al ei ar fi unul dintre cele pe care le-aş păstra. Pentru că scrie bine, scrie frust, ştie ce scrie şi nu e ipocrită. Pentru că nu s-a erijat deloc în vreun critic literar, dar a fost mai convingătoare decât orice recenzor cu rubrică la ziar sau la revistă.

“Aproximativ trei ani. Fara citeva saptamini. Atit a durat blogul asta. L-as mai fi tinut inca vreo zece-douazeci de ani, probabil, ca-mi placea. Dar nu e chiar asa de usor sa tii un blog despre carti. Iriti, enervezi, stirnesti ura si pofte de razbunare, ti se declara razboi (nu glumesc, acesta e cuvintul, repetat si pe messenger si pe mail de unul dintre oamenii care ma citesc!). Hartuiala, jigniri, amenintari, calomnii. Asa functioneaza unii, stiu. Si n-am ce sa fac, nu pot sa ma apuc sa ma lupt cu unul si cu altul, sa atac la rindul meu – nu pentru asta sint facuta si nu cu asta vreau sa-mi ocup timpul. Vreau carti frumoase si oameni decenti in viata mea. (…) Imi cer scuze de la toti cei pe care-i dezamagesc, dar m-am saturat de ticalosi, mi-au stricat cheful sa scriu despre carti si despre autorii lor”, astfel îşi motivează ea închiderea blogului.

Din câte am înţeles, unul dintre cei vinovaţi pentru această decizie ar fi Alex Leo Şerban, care şi recunoaşte acest fapt (cu pseudonimul als), la comentariile ultimei postări. Mircea Cărtărescu intervine şi el, pentru a-şi exprima regretul şi scârba: “Eu insumi ma gandesc de ani de zile sa parasesc aceasta tara trista si fauna ei, si o voi face intr-o zi. O inteleg pe lucia, ii inteleg pe toti cei care nu mai pot. luciat vorbeste de ticalosi. Asa este, e lumea lor, nu stiu cum pot fi atat de multi in jurul nostru. Libertatea opiniei, care-ar trebui sa faca din bloguri si forumuri insule de civilitate, le-a transformat in troace pentru porci. Fiindca libertatea nu e pentru analfabeti si trogloditi.”

Chiar dacă părerea mea nu contează, m-aş bucura ca “Terorista” să se răzgândească. Să dea vina pe astenie şi, eventual, să-şi facă, aşa cum o sfătuiesc apropiaţii, un blog privat. Să continue.