Cum era Eminescu

“Prin peliţa curată a feţei sale străbătea o rumeneală sănătoasă, iar ochii săi negri, nu mari, dar pururea vii, te priveau dulce în faţă şi se închideau pe jumătate când Eminescu râdea. Şi râdea adese, cu o naivitate de copil, de făcea să râză şi ceilalţi din societatea lui, iar…

Tabucchisind

“Abia acum fisura aceea, după atâţia ani, mi s-a redeschis. Şi aşa am început să mă gândesc la lucrurile care n-au fost făcute, e un bilanţ dificil, dar necesar, uneori îţi poate oferi chiar o stare de uşurare, un fel de bucurie copilărească şi gratuită. Şi din acelaşi motiv şi…