“Un om politic trebuie să fie în stare să mănânce broaşte râioase pe burta goală”. Mi-am amintit această frază, spusă de Iuliu Maniu şi citată deseori în România ultimilor ani, văzând fotografia alăturată, realizată la ceremonia de joi, de la Palatul Cotroceni, în cadrul căreia cei 33 de europarlamentari şi-au primit mandatele.

Şi m-am întrebat ce-o fi simţit Traian Ungureanu când compromisul a făcut un “cling!” cristalin. E o curiozitate, nu un reproş. Gestul său, la urma urmei, este unul civilizat şi de înţeles. Dar ce trebuie să fi fost, oare, în sufletul celui care scria cândva:

“Curând, Becali va face României atât rău cât o cer afacerile şi prostia lui nepusă la punct. Vom afla, atunci, că în Republica Becali nu există drept la cuvânt, ci slugi miluite cu ce pică din sulul de euro cu care umblă Vodă Maybach prin târg. Asta e democraţia pe care o apărăm de <dictatura> lui Băsescu? Mai bine fără. Traian Băsescu a făcut, de altfel, cea mai mare greşeală a mandatului său popular, împărţind un şpriţ cu Becali. Populismul e promisiunea pe care politicienii o datorează oamenilor cumsecade. Becali e altceva: omul cumsecade ratat, scrumiera în care creşte cenuşa celor ce puteau fi simpli, dar au rămas primitivi. (…) Dacă mai vrem să fim uniţi fără să fim plătiţi, dacă mai vrem să fim români fără să facem cu ochiul gardianului, trebuie să oprim mersul rotit al democraţiei prin manejul lui Becali. (…) Becali e mai întâi un pericol şi abia pe urmă un cetăţean.”

Foto: Mircea Reştea/Cotidianul