Câteva comentarii determinate de intrarea mea în blogosferă m-au convins că e bine să intru direct “în pâine”. Iar miezul arată aşa: cea mai gravă ruptură din societatea românească a devenit cea dintre persoanele marcate de educaţie şi cele asupra cărora şcoala a avut un efect aproape nul sau, mai rău, un efect advers.

Noua luptă de clasă se dă între acea îngăduinţă pe care ţi-o dă buna creştere şi bădărănia de a sta cu picioarele pe masa publică. Între sfiala vulnerabilă a cuiva care citeşte şi scârţâitul paralizant al liniarului frecat de tablă. Între tocilari şi golănaşi, modestie şi paradă, între codiţe şi fiţe.

De când lumea, al doilea are câştig de cauză, însă doar pe termen scurt. E temut, invidiat, admirat, uneori dispreţuit sau chiar urât, dar mai mereu ascultat, imitat, nederanjat. Nimic nu-l zdruncină, nimic nu-l pune pe gânduri.

Pe termen scurt. Din păcate, în România prezentului, prin vinovăţia incontestabilă a presei, mai ales a televiziunii, al doilea a fost transformat în model de urmat. Role model, cum spun americanii. I s-a dat spaţiu public de exprimare, frazele agramate i-au fost sorbite prin zeci de microfoane care mai de care mai ahtiate, notorietatea i-a sporit uimitor averea sau puterea şi, spre deosebire de finalurile din filme sau din cărţi, el n-a mai pierdut. N-a mai “muşcat-o”. I-a mers şi îi merge din plin, netulburat de nici o ameninţare morală sau legală. E vedetă, deci e intangibil şi victorios.

Educaţia, cei şapte ani de-acasă, buna creştere, bunul simţ au devenit forme de rezistenţă. Oamenii care citesc, care îşi îngrijesc şi sufletele, cei care detestă orice formă de violenţă au ajuns un soi de paria, de sectanţi interzişi care au propriile coduri ca să se recunoască în public (gesturile de politeţe, de exemplu) şi care se întâlnesc pe bloguri să dialogheze despre idei. Dacă intelectualul îl dispreţuieşte pe manelist, credeţi că reciproca nu e valabilă? Ciocu mic, acum noi suntem la putere!

Şi dacă e vorba de putere, atunci trebuie spus că acest model de învingător e cel mai vizibil şi s-a impus mai ales în clasa politică, care este responsabilă pentru perpetuarea sa şi pentru adâncirea faliei de care vorbeam la început. Cu alte cuvinte (ideologizate), politicienii români muncesc cu spor la ascuţirea luptei de clasă, la divizarea societăţii. Întru desconsiderarea celor educaţi şi promovarea tipului de nesimţit dezinhibat. De aceea e important că în America a câştigat Obama, de aceea este de discutat unde se situează Băsescu al nostru.

Continuarea, în post-ul următor…