Demisia a doi miniștri de Interne în mai puțin de o lună ne oferă câteva indicii suficient de relevante pentru a înțelege 1) dezastrul din sistemul care ar trebui să asigure protecția cetățeanului și 2) războiul crâncen dintre grupurile de interese ale căror părți vizibile sunt politicienii, mai ales cei de la vârful PSD.

Să ne reamintim că primul minister ales de PSD pe modelul acela din copilărie, când cei mai buni fotbaliști din bloc își făceau echipele, a fost cel al Administrației și Internelor. Ce ne spune acest lucru? Că acolo se află una dintre principalele mize ale puterii în România și că presiunea finanțatorilor de partid este imensă în sensul deșurubării unor posibile presiuni și al închiderii ochilor în cazul altora.

Demisia lui Gabriel Oprea, determinată de imensa greșeală de a-l numi pe Virgil Ardelean, a fost doar primul semnal al canibalismului nevăzut, cel din spatele ușilor închise. Taberele s-au repliat, au dat declarații democratice la televizor și s-au pregătit pentru o nouă ciocnire.

Vă imaginați despre ce interese e vorba din moment ce Liviu Dragnea renunță după numai două săptămâni în fruntea Ministerului, perioadă înainte de care meditase îndelung dacă să sfideze votul celor care îl aleseseră președinte de consiliu județean? Vă dați seama în ce situație fără ieșire a ajuns el într-un timp atât de scurt dacă a preferat să piardă bruma de încredere cu care intrase în guvern?

Nu știm dacă asasinatele de la Brașov au legătură cu această nouă demisie, însă e limpede că, în România, lumea interlopă a scăpat de sub control și deține conexiuni atât de solide la vârful puterii politice și mediatice, încât în următoarea perioadă nu putem asista decât la o vastă operațiune de mascare a falimentului Poliției.

Declarația de presă a ministrului demisionar Liviu Dragnea: