Prima e cea din "Shawshank Redemption". E cutia de tablă pe care, spre finalul filmului, Red o dezgroapă de lângă copacul unde prietenul său Andy și-a cerut cândva iubita în căsătorie.

O curăță de praf, lăsându-ne să vedem vaporul pictat pe capac, și, înainte să o deschidă, se mai uită o dată primprejur – nu cumva să fie urmărit, nu cumva să-i fie răpit acest moment miraculos.

Înăuntru, protejate de o folie de plastic, Red găsește o scrisoare și suficienți bani cât să ajungă la Zihuatanejo, satul mexican de pe țărmul Pacificului unde prietenul lui îl așteaptă să pescuiască până la sfârșitul lumii.

După 40 de ani de închisoare, asta e șansa lui de a se bucura de viață. E neîncrezător, însă nu mai are nimic de pierdut. În cutia cea ruginită stă o speranță.

A doua e cea din "Amélie". E cutia de tablă pe care personajul principal o descoperă "din întâmplare" în spatele unei bucăți de faianță din plinta de la baie.

Înăuntru sunt o fotografie alb-negru, un biciclist de jucărie, machetuța unei mașini de curse, un briceag și alte mărunțișuri: cele mai dragi lucruri ale copilului care a locuit cândva în acel apartament.

Amélie îl caută, îl găsește și-i returnează, neștiută, amintirile.

Ajuns între timp la 50 de ani, domnul Bretodeau dă cu ochii, într-o cabină telefonică, de fosta cutie cu bomboane "Bergamottes de Nancy", și, înainte să o deschidă, temător, se mai uită o dată primprejur, să nu-i amenințe nimeni cumplita fericire.

Două cutii ruginite, două comori: una adună trecutul, alta comprimă viitorul. Două fapte bune: un prieten și un străin.

Într-o clipă, viața se revarsă peste tine și continuarea se limpezește.