Brazil de noapte (3): La revedere, Tabárez dragă!

Mai întâi mi-a atras atenţia numele lui Bolaños. Cu o literă în plus, m-a dus cu gândul la chinuitul scriitor chilian Roberto Bolaño, pe care l-am descoperit prin romanul “Detectivii sălbatici”, o panoramă extraordinară a mişcării infrarealiste. (Poate nu întâmplător, zilele trecute am dat şi peste volumul său de povestiri…

Brazil de noapte (2): Blind date

Nici o campioană mondială n-a mai trăit o asemenea ruşine la primul meci al ediţiei următoare. Spania a arătat ca o sumă de inerţii – urma uscată a unei forţe fără egal. Olanda e spectaculoasă pentru că deţine o tradiţie nicicând trădată, o seriozitate fără nimic fad şi o plăcere care…

Brazil de noapte (1): Dunga

Să risc? Să nu risc? Hai să risc, deşi abia s-a jucat primul meci: nu cred că Brazilia poate câştiga acest Mondial. Dacă ne întoarcem în timp şi ne gândim la componenţa echipelor care au cucerit trofeul, găsim un soi de numitor comun, un pattern care, teoretic, va fi respectat…

Cu ce impresii am votat

Când votezi liste, alegi o impresie. Contează, bineînţeles, şi cine se află în capul listei, dar, cu cât e mai mare aria de acoperire a forului, cu cât decizia va fi mai departe de tine, cu atât numele celor care-ţi cer votul se vor “estompa” în favoarea unor impresii. Când…

Am văzut, vă recomand (XLVII): “The Don Juans”

Când eram copil şi apoi adolescent, ascultam muzică la pick-up. Nu aveam casetofon, nici magnetofon, iar walk-man – aparat portabil de mărimea unei casete audio, precursorul iPod-ului – vedeam, eventual, în filme. Şi, pentru că discurile de vinil cu muzică pop-rock occidentală erau marfă rară şi scumpă (chiar şi copiile scoase în…

De la Hagi la Halep

O naţiune se hrăneşte pe termen lung din victoriile celor care o reprezintă. La fel ca un naufragiat sau ca un grevist al foamei – care îşi consumă întâi propria grăsime –, o naţiune, mai ales dacă e obligată să supravieţuiască în loc să se dezvolte relaxat, se alimentează în perioadele terne…

Fotbal cu nasturi

Unsprezece erau albe, asta-i sigur, dar nu-mi amintesc ce culoare aveau celelalte unsprezece. Mingea şi porţile, pe care le fixam în câte două găurele, erau tot albe, iar terenul, cum altfel, verde. Portarul, mai înalt şi mai gras decât jucătorii de câmp, semăna cu un capăt de morcov retezat. Aveai…

Un preşedinte bun

În România, 2014 va fi, în primul rând, anul alegerilor prezidenţiale. Miza e, din nou, imensă, şi nu doar pentru că preşedintele numeşte premierul şi pe şefii serviciilor secrete, nu doar pentru că e comandantul suprem şi dirigintele diplomaţiei, ci mai ales fiindcă, spre deosebire de 1996, 2000 sau 2004,…