“Ce fel de ţar îţi trebuie ţie? Unul care îşi întinde şi celălalt obraz, când îl loveşti? Şi cine să-i ţină în frâu pe nemernici? Cine să conducă împărăţia? Da, poate că sunt un păcătos, după faptele mele. Ca om, sunt un păcătos, dar ca ţar… sunt drept!”

afis tarul, lungin

Scena ultimei întâlniri dintre Ivan cel Groaznic şi fostul său prieten din copilărie Filip Kolâcev, pe care ţarul l-a pus mitropolit şi tot el l-a trimis în lanţuri, are încărcătura unei pilde biblice despre ispitire. Puternicul capabil de orice, “unsul lui Dumnezeu” care se amăgeşte că răul gratuit poate fi justificat printr-un bine iluzoriu, Cezarul ar vrea, totuşi, să primească binecuvântarea celui care a ales mucenicia.

După ce, în “Ostrov”, a creat tulburătorul personaj al părintelui Anatoli, un călugăr “nebun întru Hristos”, regizorul Pavel Lungin spune o nouă poveste despre sfinţenie, de data aceasta una cu rădăcini istorice, cea a mitropolitului Filip, ierarhul care s-a opus monstruozităţilor primului ţar al Rusiei.

“Ţarul” e dictatorul estic care, convins că “misiunea” sa patriotică are gir divin, se înconjoară de o liotă care îi hrăneşte paranoia şi-i execută orice potenţial duşman intern, sub clasicul pretext al trădării de neam. Pentru a lupta împotriva unei domnii a arbitrariului ucigaş, singura formă de rezistenţă creştină rămâne rostirea adevărului şi, la nevoie, martiriul.

Filmul nu e o capodoperă, însă are câteva momente de mare forţă, precum acela în care mitropolitul coboară, îndurerat, în ţarcul unde un urs a satisfăcut pofta de sânge a ţarului, sau supliciul curajosului nepot al lui Filip, care asistă la grozăvie cu gândul că şi el îşi trăieşte ultimele clipe.

Iată filmul, cu subtitrare în limba română (pentru a-l vedea pe tot ecranul, click pe semnul cu patru săgeţi):

P.S. Am aflat despre film de pe blogul lui Claudiu Târziu şi tot la el am găsit o trimitere către un blog unde poată fi citită viaţa Sfântului mitropolit Filip.

Foto: knlife.ru

*