Puţină fericire, asta le oferă amărâţilor care au tras la han până trece ploaia. Sunt săraci-săraci şi se suspectează pentru orice bol de orez. De mila lor, se luptă într-un duel pe bani şi, cu tot ce câştigă, le cumpără mâncare şi băutură. Pentru unii, e cea mai fericită noapte din viaţă. Pot chiar să cânte.

Ame agaru – After the Rain (1999). Regia: Takashi Koizumi. Scenariul: Akira Kurosawa.

*

Misawa Ihei e un tip săritor. Sare să-i ajute pe străinii cu care împarte acelaşi acoperiş al hanului, apoi sare să despartă câţiva samurai tineri care, nepricepuţi cum sunt, s-ar tăia în orgolii. El îşi riscă statutul şi viaţa, iar singurul om care îl înţelege, şi care se teme pentru el, e Tayo, soţia sa. Ei îi cere iertare că iar s-a luptat pentru bani. Şi ea, discretă, îl învăluie cu o privire care opreşte ploaia.

“Pentru un războinic, să lupte pentru bani este culmea dezonoarei.”

*

Misawa Ihei e maestru în mânuirea săbiei. Însă, atunci când e însoţită de un surâs binevoitor, măiestria se poate întoarce împotriva lui. Aşa a ajuns ronin, pentru că niciunul dintre foştii stăpâni nu l-a suportat. S-au simţit umiliţi de bunăvoinţa lui. Dar el, Misawa Ihei, e doar un om bun. Nu vrea să supere, nu vrea răul nimănui.

“Săbiile nu sunt făcute pentru a spinteca, cu excepţia imbecililor. Ele sunt făcute pentru a elimina ignoranţa din inimile noastre.”

"Lama are prospeţimea unei brize primăvăratice", spune Lordul Shigeaki despre sabia roninului

*

Misawa Ihei se plimbă prin pădure când îi e greu. La răstimpuri,  privirea i se goleşte de sentimente, ca şi cum ar fi văzut ceva. Ca şi cum ar fi întâlnit pe cineva. Atunci, scoate katana şi loveşte o singură dată. Când o bagă înapoi în teacă, o trece, toată, printre degetul mare şi cel arătător, ca-ntr-o mângâiere.

“Mi-am omorât regretele”, îi spune lui Tayo, la întoarcere.

*