Un articol foarte interesant în Times Online, din care am tradus şi adaptat câteva fragmente:

Cavalerii templieri au ascuns Giulgiul din Torino mai bine de un secol, după cruciade, scrie ziarul oficial al Vaticanului, .

Dr. Barbara Frale, cercetător care studiază arhivele secrete ale Vaticanului, susţine Giulgiul a dispărut în 1204, când oraşul Constantinopol a fost prădat, şi nu a mai apărut decât la mijlocul secolului al XIV-lea.

În 2003, dr. Frale a descoperit dosarul procesului templierilor, cunoscut sub numele de Pergamentul Chinon, după ce şi-a dat seama că acesta fusese înregistrat greşit în arhivele Vaticanului. Documentele indicau că Papa Clement al V-lea a fost de acord că templierii se făceau vinovaţi de corupţie şi imoralitate sexuală, dar nu şi de erezie.

Din testele cu radiocarbon efectuate în 1988 asupra Giulgiului, care se află în capela regală a Catedralei din Torino, a reieşit că acesta ar fi un obiect contrafăcut datând din Evul Mediu. Rezultatul a fost contestat cu argumentul că mostrele examinate proveneau dintr-o parte a Giulgiului care fusese cârpită după un incendiu petrecut în Evul Mediu.

După 1204, Giulgiul ar mai fi fost văzut în 1353 în localitatea franceză Lirey, expus de descendenţii lui Geoffroy de Charney, un templier ars pe rug în 1307, împreună cu Marele Maestru Jacques de Molay. Apoi, obiectul ar fi trecut prin mai multe oraşe europene până când a ajuns în patrimoniul dinastiei de Savoia, în secolul al XVI-lea. În 1983, a intrat în proprietatea Vaticanului, care nu a declarat niciodată dacă este autentic sau fals. Papa Ioan Paul al II-lea a spus că Giulgiul reprezintă “o icoană a suferinţei nevinovaţilor din toate timpurile”.