Cotidianul “The Independent” a publicat miercuri, 1 iunie, un interviu în stil anglo-saxon (adică povestit, fără linioare de dialog) cu Carles Folguera, şeful academiei de talente a Barcelonei, La Masia. Am tradus câteva fragmente (şi îmi cer scuze pentru eventualele formulări nefericite):

*

Nu exagerăm dacă spunem că La Masia (…) stă la baza victoriei cu 3-1 din finala Champions League şi, de aceea, Carles Folguera – care era acolo când un băiat de 12 ani pe nume Lionel Messi îşi petrecea, retras într-un colţ, primele zile la academie – e un interlocutor pe care merită să-l asculţi. Opt dintre fotbaliştii care au jucat pe Wembley au fost formaţi de La Masia – care cuprinde 16 echipe şi e internatul Barcelonei din 1979 -, un al nouălea, Oier Olazabal, era pe lista de rezerve, iar al zecelea, Pep Guardiola, se afla pe banca tehnică.

“Latura fizică nu e atât de importantă în comparaţie cu abilitatea de a lua decizii, de a juca repede, cu tehnica şi capacitatea de anticipare”, spune Folguera.

“Dacă ar fi jucat la alte cluburi din lume – şi acum mă refer la Anglia, pentru că am fost acolo şi-am văzut cum stau lucrurile -, unde prioritar este fizicul, cred că Iniesta, Pedro, Messi sau Xavi nu ar fi avut nici o şansă de a ajunge în vârf. Ceea ce facem noi cu elevii este o acţiune de echilibrare, în care sunt implicaţi părinţii, antrenorii şi La Masia”.

“Dacă dăm de un tânăr talentat care e mai capricios, mai încăpăţânat, încercăm să-i sporim concentrarea fără a-şi pierde acea spontaneitate. Nu trebuie să-şi piardă individualitatea, acea notă originală, dar trebuie să înveţe că fotbalul e un sport de echipă”.

Guardiola ştie cel mai bine acest lucru. “Ca jucător, Pep nu era rapid, însă compensa mental ceea ce nu putea face din punct de vedere fizic”, îşi aminteşte Folguera. (…)

Folguera lucrează din 2002 la academia de tinere talente a Barcelonei şi, ca atare, are merite considerabile în formarea echipei care câştiga Champions League în 2009, pentru că din acea echipă făceau parte 7 elevi ai La Masia: Valdes, Puyol, Piqué, Busquets, Xavi, Iniesta şi Messi. (…)

Elevii şcolii La Masia joacă efectiv fotbal doar jumătate din timpul pe care-l alocă şcolile de top din Anglia: antrenamentele zilnice durează 90 de minute, iar în weekend e programat un meci de 90 de minute. În restul timpului, elevii beneficiază de educaţie şi de activităţi recreative.

Principiul e următorul: din moment ce numai 10% dintre jucătorii academiei ajung la echipa mare a Barcelonei (plus alţi 9% la cluburi de primă ligă din alte ţări), anii petrecuţi în La Masia de toţi ceilalţi nu sunt timp pierdut, ci o şcoală în toată regula.

“Unul dintre lucrurile de care sunt cel mai mândru e că foarte mulţi dintre tinerii noştri jucători au studii superioare”, explică Folguera.

“În Anglia, când un club alege un tânăr jucător, nu prea ţine cont de latura educativă. Or, noi nu facem doar să-i învăţăm fotbal, ci şi să-i educăm. Între orele 11 şi 18, La Masia e casa lor, şi-atunci trebuie să-i cunoaştem pe fiecare, să fim familia lor”.

Şi adaugă: “Când au 13-14 ani, multe dintre lucruri nu le sunt limpezi, dar, odată ajunşi la 18 ani, trebuie să fie mult mai încrezători în ei înşişi”.

Folguera spune că, pentru a fi primul club care descoperă un jucător talentat, Barcelona are circa 40 de scouteri care cutreieră Spania şi lumea. Pe baza rapoartelor lor începe, eventual, procedura de selecţie.

“Talentul există, însă talentul crescut şi cizelat de la o vârstă fragedă formează identitatea sportivă”. (…)

*

Articolul integral din “The Independent” poate fi citit aici.

*

- Text apărut şi pe SportVox -