Am aflat cu întârziere de câteva zile - dar ce mai contează câteva zile într-un asemenea caz - despre încă un ziar românesc care s-a închis: Monitorul de Bacău. Am intrat pe site-ul ziarului şi am găsit una dintre cele mai triste “ştiri” pe care mi-a fost dat să le citesc în ultima vreme:

Am trăit şi eu un asemenea moment, dar, din fericire, n-a mai trebuit să scoatem încă o ediţie în care să ne anunţăm “decesul”. Cum să faci o primă pagină în care să scrii că ziarul la care lucrezi este “condamnat la moarte”?

Ce trebuie să fi simţit acei ziarişti când au ţinut în mână ediţia cu fotografia aceea sinistră, cu lumânarea aprinsă? Cu lumânarea care ardea pe dinăuntru şi veghea pe dinafară?