Am dat cu întârziere peste comentariul lui Umberto Eco referitor la WikiLeaks, intitulat “Hackeri răzbunători şi spioni în diligenţă” şi apărut în ediţia din 2 decembrie a cotidianului francez “Libération”. Interpretarea pe care Eco o dă acestui caz (scandal?) ne mai spune o dată de ce e folositor să citeşti… 
Foto: penclub.it
(…) “Pe vremuri, pe timpul lui Orwell, puteam concepe orice putere ca pe un fel de Big Brother care controla fiecare gest al subiecţilor săi. Profeţia lui Orwell s-a dovedit adevărată de când, putând controla orice mişcare datorită telefonului, fiecare tranzacţie efectuată, hotelul vizitat, autostrada împrumutată şi aşa mai departe, cetăţeanul devenea victima totală a ochiului puterii.
Dar atunci când demonstrăm, cum se întâmplă acum, că nici măcar criptele secretelor puterii nu pot scăpa controlului unui hacker, raportul de control încetează să fie unidirecţional, devine circular. Puterea controlează fiecare cetăţean, dar fiecare cetăţean, sau cel puţin hackerul – ales ca răzbunător al cetăţeanului -, poate cunoaşte toate secretele puterii.
Dar cum mai poate rezista atunci o putere care nu mai are posibilitatea de a-şi conserva propriile secrete? Este adevărat, Georg Simmel o spusese deja, că un adevărat secret este un secret gol (iar secretul gol nu va putea fi niciodată dezvăluit); este adevărat şi faptul că orice informaţie asupra caracterului lui Berlusconi sau Merkel este realmente un secret gol, căci ţine de domeniul public; dar a dezvălui, aşa cum a făcut-o WikiLeaks, că secretele lui Hillary Clinton erau secrete goale înseamnă a-i lua orice putere. WikiLeaks nu a făcut nici un rău lui Sarkozy sau Merkel, dar le-a făcut un rău prea mare lui Clinton şi Obama. Care vor fi consecinţele acestei răni provocate unei puteri atotputernice? (…)
Cum vor putea fi întreţinute în viitor raporturile particulare şi rezervate? Ştiu bine că, deocamdată, previziunea mea ţine mai mult de science-fiction şi este deci romanescă, dar sunt obligat să-mi imaginez agenţi ai guvernului care se deplasează discret în trăsuri cu itinerarii incontrolabile, nefiind purtători decât de mesaje învăţate pe de rost sau, cel mult, ascunzând eventualele informaţii în tocul pantofului.” (…)
Textul integral, în limba română, poate fi citit aici.
*
Comentarii