Pentru că s-a încheiat faza grupelor, o temă: oare ce-ar fi făcut România la acest Euro? Da, ştiu replica uzuală: istoria nu se scrie cu “ce-ar fi fost dacă”. Dar ficţiunea nu e istorie, ea n-are decât să taie cuvântul “fost” din întrebare şi, pac, a şi creat o lume paralelă.

Deci: ce-ar fi dacă România ar câştiga grupa din preliminarii, în locul Franţei, şi ar evolua la Euro împotriva Angliei, a Suediei şi a Ucrainei? În această primă ficţiune, aş zice că am obţine un singur punct, cu englezii, şi am pierde – onorabil, cum altfel – cu Suedia şi cu Ucraina, care ne sunt superioare la capitolul “vână”. Ne-am întoarce acasă cu satisfacţia că Anglia nu ne-a mai bătut de la Mondialele din ’70. Şi-am mai vinde nişte fundaşi.

A doua variantă: ne-am clasat pe locul 2 în preliminarii, am ajuns la baraj şi, spre deosebire de bosniaci, ne-am calificat în dauna Portugaliei. Suntem la Euro, în grupă cu Germania, Danemarca şi Olanda. Nu scoatem nici măcar un punct, deşi jucăm bine cu danezii. Pe nemţi şi pe olandezi îi respectăm până-ntr-acolo că le cerem tricourile după meci, să rămânem cu ceva. La revenirea în patrie, Piţurcă e schimbat pentru că n-a avut curaj să atace.

 *

 Anglia – Ucraina 1-0 (0-0). A înscris Rooney.

Ucrainienii au ratat calificarea în sferturi chiar în primul meci, când au bătut Suedia. Atunci, după ani de aşteptare în amicale, însufleţiţi de mirajul că joacă la Euro pe teren propriu, au dat tot. Au luat trei puncte după un elan admirabil, dar în a a doua partidă, împotriva Franţei, erau un fel de naţională a României – previzibilă, obosită şi fără chef.

Va ieşi scandal pentru golul care li s-a anulat, cu atât mai mult cu cât acum sunt cinci arbitri, iar unul dintre ei şomează tocmai în eventualitatea că, la un moment dat, ar avea de hotărât dacă mingea a trecut sau nu de linie.

*

Din formulele de bază ale celor opt echipe care părăsesc Euro, am ales un “cel mai bun unsprezece”.

Echipa eliminaţilor: Pletikosa (Croaţia) – Jirkov (Rusia), Agger (Danemarca), Mellberg (Suedia), Simon Poulsen (Danemarca) – Krohn-Dehli (Danemarca), Modrić (Croaţia), Konoplianka (Ucraina) – Ibrahimovic (Suedia) – Mandžukić (Croaţia), Dzagoev (Rusia).

Pentru portar, aveam alternativa Malafeev, dar grupa Rusiei a fost mult mai uşoară şi cei doi au încasat acelaşi număr de goluri (3). Pe postul lui Krohn-Dehli mai era Srna, dar l-am preferat pe danez pentru că a înscris de două ori.

Căpitan l-aş pune pe Mellberg, sufletul Suediei, iar cel mai bun jucător care pleacă acasă este, cert, Ibrahimovic. Echipa eliminaţilor a înscris 12 goluri, adică exact o cincime din totalul celor marcate în faza grupelor.

*