Aţi uitat cum stăteam lipiţi de aparatele de radio (noi aveam un Selena, rusesc) şi cum nu ne venea să credem când “Europa liberă” difuza înregistrările cu rafale şi strigăte de la Timişoara? Regimurile din celelalte ţări-satelit ale URSS căzuseră rând pe rând, la Praga, Berlin, Varşovia sau Budapesta puterea fusese preluată de comunişti reformatori, “cu faţă umană”, numai la noi părea că nimic nu se dezgheaţă.

Şi a venit acea seară în care o ţară întreagă a fost electrizată prin unde radio. Timişoara părea un loc de pe altă lume, în care curajul nebunesc se născuse din neant. Mii de oameni strigau pe străzi ceea ce restul naţiunii nu îndrăznea să spună nici în faţa frecvenţelor bruiate. Oare cum se vedea din înalturi harta psiho-termică a României? Un punct incandescent pe botul unui peşte congelat….

17 decembrie 1989, rafalele, fiorii, disperarea:


20 decembrie 1989, răsuflarea victoriei:



20 decembrie 1989, declanşarea procedurii de faliment politic: