Actorul Dorian Boguţă este prezent la TIFF cu patru pelicule: “Caravana cinematografică” (regia: Titus Muntean) – în care joacă rolul principal, tovarăşul Tavi, un tânăr activist care ajunge într-un cătun transilvan, la finele anilor ’50, pentru a le proiecta ţăranilor un film de propagandă, “Francesca” (regia: Bobby Păunescu), unde e Miţă, iubitul personajului interpretat de Monica Bârlădeanu, “Portretul luptătorului la tinereţe” (regia: Constantin Popescu) – rol mic, un legionar care trădează grupul Ogoranu, şi “10″ – scurtmetraj regizat chiar de el, despre, citez, “doi proşti care se despart, dar care se iubesc foarte mult”. Toate cele patru filme fac parte din secţiunea “Zilele filmului românesc”.

La TIFF Lounge, Dorian Boguţă a reuşit să-i atragă pe cei prezenţi într-o discuţie relaxată, fără formalisme. Reversul medaliei e că, la transcriere, se pierde foarte mult din nuanţe şi din viaţa dialogului, aşa că postez aici doar câteva, scurte, fragmente.

*

Dorian Boguta la Tiff Lounge

DESPRE REZISTENŢA DIN MUNŢI: “Ştiam că au fost bărbaţi. Duri. În adâncul sufletului, îi apreciam foarte mult. Mie, de mic, mama îmi spunea la ureche – Doru, să nu uiţi că eşti român!, eu fiind născut în Basarabia, unde nu aveai voie să pronunţi cuvântul român. Când, în ’88, au început mişcările pro-româneşti, am fost unul dintre cei care au scris pe pereţi Trăiască marea Românie!.”

DESPRE “ŞTAMPILA” CARE I S-A PUS PENTRU CĂ A JUCAT ÎN TELENOVELE: “Unii deja fac bancuri pe seama mea. Am fost, în filme, iubitul Nicoletei Luciu, al Monicăi Bârlădeanu, al Andreei Raicu, Danielei Nane. Şi-acum toţi mă pun pe filiera asta – cine e următorul fotomodel cu care vei juca?. Acum, aş prefera să joc un personaj fără forţă, foarte sensibil, credul, şi care trăieşte o mare dramă. Să văd dacă pot să fac asta.”

DESPRE “DUMNEZEUL FILMULUI”: “Se zice că, la o filmare, dacă Dumnezeul filmului este deasupra ta, atunci vei reuşi. Dacă va fi nevoie de soare, va fi soare, nu va întârzia nimeni la filmare, nu se va pierde pelicula prin tot felul de aeroporturi, nu-şi va rupe nimeni piciorul, deci va curge bine. La 10, scurtmetrajul pe care l-am făcut, din prima zi, când l-am gândit, până în ultima zi, totul a curs perfect. Perfect.”

DESPRE ANII ’90, DACĂ I-A PIERDUT SAU NU: “Aşa trebuia să fie. Cineva a început şi atunci, chiar dacă a fost o perioadă seacă în ceea ce ţine de film. Eu am filmat în ’90 un film, Păcatul, o coproducţie româno-moldovenească. Era un rol principal, după Sadoveanu; dacă era să fiu bun în rolul ăla, cred că mă vedea cineva, dar n-am fost bun. Nu-mi pare rău. Înseamnă că aşa trebuia să fie. Îmi tot aduc aminte ce-mi spunea maică-mea – Dorule, tot ce se face se face spre bine. Mi s-a demonstrat de multe ori lucrul ăsta.”

*

A treia întâlnire de la TIFF Lounge, cea de marţi, 1 iunie, a fost ca o revelaţie: Răzvan Rădulescu e sclipitor. Răspunsurile sale au semănat cu nişte curse solitare făcute de un campion mondial de semifond sau fond, care-şi lasă în urmă toţi competitorii, la distanţă de câteva tururi de pistă. Când ei ajung la sosire, el salută de mult tribunele.

Încerc să postez fragmente în cursul zilei de miercuri, când la TIFF Lounge e invitat singurul astronaut român, Dumitru Prunariu.