Generalul Dumitru Prunariu, fost ambasador al României la Moscova între mai 2004 şi mai 2005, mi-a declarat miercuri, la întâlnirea TIFF Lounge de la Cluj, că fostul premier Adrian Năstase a ridicat problema Tezaurului la întâlnirea cu Vladimir Putin desfăşurată la Moscova în vara lui 2004, dar că România n-a mai trimis niciodată lista solicitată de partea rusă.

Prunariu susţine că Rusia ar fi dispusă să rezolve această problemă, dar nu la nivel de state, ci printr-o “cale comercială”, de exemplu înfiinţând o bancă comercială prin care să transfere Tezaurul.

Iată fragmentul integral despre Tezaur din întâlnirea cu Dumitru Prunariu (sublinierile îmi aparţin):

– Aţi fost timp de un an ambasadorul nostru la Moscova, poate cel mai complicat loc de pe planetă. Vreau să vă întreb dacă aţi avut timp în acest an să vă documentaţi care mai sunt şansele, în ce stadiu mai stăm cu negocierile privind Tezaurul?

Dumitru Prunariu: În chestiunea Tezaurului, problemele sunt mult mai complicate şi mai complexe şi nu ţin atât de Federaţia Rusă, cât ţin şi de noi. Deci, mă opresc aici cu afirmaţiile…

– Nici un detaliu nu puteţi să ne daţi?

– Nu, n-are rost să vă dau detalii, pentru că problema este mult mai complicată… Eu am participat la întâlnirea din iulie 2004 dintre primul nostru ministru de atunci, Adrian Năstase, şi preşedintele Putin. A venit în vizită oficială, eu, ca ambasador, l-am însoţit şi am participat la toate discuţiile oficiale. Domnul Năstase a pus problema Tezaurului: “Ştiţi, am dori să recuperăm Tezaurul României, care aşa şi-aşa”. Preşedintele Putin i-a spus: “Noi, ca Federaţie Rusă, dorim să scăpăm de toate aceste tare istorice. Pentru noi nu mai constituie o problemă sau un obiectiv de a ţine în Federaţia Rusă ceva ce aparţine altora”. În acelaşi timp, a spus: “Daţi-ne o listă cu ceea ce doriţi şi vom face cercetările necesare şi vom discuta problema”. Ei, acea listă n-a mai ajuns niciodată la Moscova.

– Nu era doar un răspuns diplomatic, cel cu lista?

– Nu. Din partea preşedintelui Putin n-a fost un răspuns diplomatic. Atâta timp cât un preşedinte de stat, responsabil, face această afirmaţie, acea listă ar fi trebuit să ajungă acolo. Acea listă nu exista la îndemâna delegaţiei române, atunci. Dacă ar fi avut-o, ar fi dat-o. Sau, mai bine zis, exista o listă în limba franceză şi nu era protocolar s-o dai în franceză preşedintelui Rusiei. Era o listă care fusese prezentată la Consiliul Europei. Dar această afirmaţie a arătat că partea rusă e deschisă rezolvării oricăror probleme istorice. Modul de rezolvare, însă, nu a fost agreat de partea română, într-o anumită fază. Federaţia Rusă a declarat că îşi asumă toate responsabilităţile şi toate acţiunile fostei URSS, dar nu şi ale Imperiului Ţarist. Tezaurul nostru a fost trimis la Moscova în perioada Imperiului Ţarist, 1916-1917. Ruşii au spus: “De acord să rezolvăm această problemă, suntem de acord că există, dar n-o putem rezolva la nivel de stat sau guvernamental, ci căutăm alte căi de rezolvare”. Cu alte state au găsit căi comerciale. Şi le-au rezolvat. La noi, n-au fost agreate.

– Dacă e cale comercială, înseamnă un preţ…

– Nu, nu înseamnă un preţ. Înseamnă, de exemplu, a înfiinţa o bancă, a-l transfera aici printr-o bancă comercială şi a fi ulterior trimis Băncii Naţionale, eventual. Deci, sub forma aceasta comercială, nu a face comerţ cu Tezaurul. Să nu înţelegeţi greşit: nu a face comerţ cu Tezaurul, ci a găsi o formă neguvernamentală de a rezolva această problemă. Dar problema este la nivelul de decizie al altora, mult mai înalt decât mine sau ambasadorul de la Moscova, şi urmează, într-un fel sau altul, odată şi-odată, să se rezolve.

*

P.S. Transcrierea întregii întâlniri cu Dumitru Prunariu de la TIFF Lounge am s-o postez în zilele următoare.