“… tot aud de legenda noastră. Toţi suntem tineri şi isteţi şi-am fost crescuţi de lupi. Dar fenomenul reputaţiei e o treabă delicată. Omul se înalţă pe-o vorbă şi se prăbuşeşte pe-o silabă. Ştiu că nu întreb pe cine trebuie. – Ce? – Unde a stat maşina noaptea trecută, după ce am făcut…
Cărţi
Unii vor fi zicând că e vorba şi despre snobism, dar eu cred că nu. Cei peste o mie de clujeni – sute dintre ei, rămaşi fără loc – care au participat aseară la conferinţa lui Andrei Pleşu, în Sala Mare a Casei Universitarilor, m-au făcut să mă simt ca înainte de…
De ce e bine să nu judeci pe altul? Nu doar pentru că n-ai de unde să ştii cum a ajuns să comită acea faptă pe care tu o consideri din categoria răului. (Nu cunoşti mai nimic din cauze şi context. Poţi vedea, eventual, fragmente de efect.) Dar mai ales…
Nici o idee nu poate fi gândită până la capăt. De obicei, când ai una, una adevărată, despre care ştii că e deschizătoare de porţi pentru că te face să tresari, te mulţumeşti că ţi s-a dat. Rareori o notezi şi aproape niciodată nu o cercetezi. O uiţi. Când, totuşi,…
Mă bucur să vă pot da această veste: începând din această săptămână, misterioasa autoare a celui mai interesant blog românesc despre cărţi, “Terorista”, alias luciat, va avea rubrică pe OradeCluj.ro! După 2 ani şi jumătate de când n-a mai publicat nimic pe blogul ei (terorista.ro), luciat a acceptat…
Când văd câtă energie şi câtă inteligenţă a nuanţelor risipesc unii pentru a semnala îngrijoraţi, la cel mai mic val, “accesele” de naţionalism din viaţa publică, “bigotismul” ori “habotnicia”, m-aş bucura să le pot spune, personal, în faţa unui pahar de vin sau a unor beri aburinde, că ei n-ar…
Prietena noastră Ana, din Chicago, citeşte o carte despre care spune că e “extraordinară” – memoriile lui Katharine Graham (1917-2001), americanca a cărei familie a deţinut cotidianul “Washington Post” şi care s-a aflat ea însăşi la conducerea ziarului în timpul scandalului “Watergate”. Volumul se intitulează “Personal History” şi a fost distins…
“Mi-a dat dosarul; l-am pus pe genunchi. Am luat pixul şi am desenat o formă aparent amorfă, care acoperea cea mai mare parte a hârtiei. Circulară pe o parte, dreaptă la capete. Imposibil de ghicit de un ochi neantrenat. - Ce-i asta? - Aşteptaţi, am spus, fără să ridic privirea.…