Unul dintre publiciştii cu rubrică permanentă în cotidianul britanic “The Guardian”, Jonathan Steele, semnează astăzi un articol care ne oferă o bună explicaţie pentru atitudinea pasivă a Occidentului faţă de evenimentele de la Chişinău.

După ce rememorează, pe scurt, protestele de săptămâna trecută, Steele trece la analiză. Iată câteva extrase din articolul său:

- “Cauza protestului este faptul că partidul care conduce ţara a fost reales pentru un al treilea mandat, cu un procent superior faţă de primele două dăţi. (…) Moldova este unica democraţie pluripartidică din lume unde comuniştii câştigă alegerile naţionale într-un scrutin pe care observatorii internaţionali îl declară liber şi corect.”

- “O explicaţie este că partidul comunist din Moldova este pro-european. Pe afişele electorale, alături de seceră şi ciocan se află sloganul <Să construim Europa împreună>. Moldova exportă de trei ori mai mult în UE decât în Rusia şi niciun partid nu-şi permite să nu fie <european> dacă vrea să atragă voturile tinerilor. Pentru generaţia celor mai în vârstă, comuniştii înseamnă ordine, stabilitate şi pensii sigure.”

- “De unde, totuşi, atâta furie în rândul celor care au pierdut alegerile? Unii o pun pe seama dezamăgirii provocate de faptul că partidul comunist a reuşit să elimine criza economică din dezbaterea electorală. (…) Economia Moldovei se bazează pe banii trimişi acasă de sutele de mii de cetăţeni aflaţi la muncă în UE. Sunt mai mulţi cei care muncesc în străinătate decât angajaţii din sectorul public sau din cel privat al ţării. Mulţi dintre aceşti moldoveni plecaţi şi-au pierdut slujbele şi, ca urmare, sumele trimise acasă au scăzut în ianuarie cu peste 50%.”

- “Opoziţia clamează că violenţele de săptămâna trecută au fost declanşate de provocatori pro-comunişti. Dar de ce ar vrea partidul de guvernământ să işte frământări, din moment ce tocmai a câştigat alegerile? Este adevărat că puterea a reacţionat cu mână forte, arestând circa 200 de oameni, maltratându-i pe unii în puşcării şi la secţiile de poliţie şi refuzând să ofere informaţii despre identitatea lor şi locurile unde erau deţinuţi. (…) Dar aceste abuzuri nu justifică solicitările privind demisia guvernului şi nici apelurile către UE de a sprijini refacerea alegerilor. Aceste solicitări seamănă cu strugurii acri, din moment ce nu există dovezi ale unei fraude electorale suficient de grave încât victoria să fi fost atribuită unui alt partid decât cel care a câştigat.”

-”Uniunea Europeană ar trebui să îndemne guvernul de la Chişinău să elibereze toţi deţinuţii cât timp nu există probe pentru a acuza persoane concrete pentru recentele violenţe. Dar, în acelaşi timp, ar trebui să ceară partidelor de opoziţie să acceptul rezultatul alegerilor. Imaginea europeană a Moldovei a avut doar de pierdut din haosul de săptămâna trecută. Acuzaţiile exagerate privind frauda nu-şi au locul.”

P.S. Citiţi, în acelaşi spirit, un articol cinic semnat de Fiodor Lukianov, redactor-şef al revistei “Rossia v Globalnoï Politiké”, articol apărut în Vremia Novosti şi preluat de Courrier International.

Câteva extrase: “Din diverse motive, de la lipsa absolută de încredere în cei de la putere până la slabul nivel de cultură politică al cetăţenilor, campaniile electorale din spaţiul post-sovietic nu se termină odată cu votul. După scrutin vine altă etapă, în care învinşii încearcă să schimbe rezultatul prin forţă (…). Pentru manifestanţi, cheia succesului constă în prezenţa unui arbitru exterior căruia i se poate cere verdictul, precum şi în susţinerea morală şi politică a unor ţări influente. (…) În cazul Moldovei, factorul exterior lipseşte. (…) E limpede că opoziţia nu va avea forţa de a răsturna puterea, dar, în acelaşi timp, soliditatea comuniştilor este pusă la îndoială.”

P.P.S. Vestea bună pe care ne-o dau recentele evenimente şi reacţiile pe marginea lor este că nicăieri în presa străină nu se vorbeşte despre etnia moldovenească sau despre limba moldovenească. Ultimul exemplu este articolul dedicat situaţiei din Republica Moldova de Newsweek, unde se spune că “două treimi din populaţie sunt etnici români şi unii dintre ei vor reunificarea cu ţara vecină, de care s-au despărţit în 1940″.