Sarajevoie (1): Izlaz

Am ajuns la Sarajevo, de unde, în următoarele zile, am să vă scriu scrisori, cronici şi impresii, mai ales despre prezenţa românească la festivalul de film. Am venit cu avionul, cu escală la München, şi noroc că acolo n-a trebuit să îmi recuperez bagajul de cală, că nu ştiu dacă găseam banda aia rotitoare.

Aeroportul bavarez e un mall uriaş, unde poţi face studiu despre globalizare: cât am aşteptat “cursa” de Sarajevo, am văzut şi musulmane cărora li se iţeau ochii de sub burka, şi japonezi dormind descălţaţi pe trei scaune, şi adolescente americane îmbrăcate doar în pantaloni scurţi şi în căştile de la smartphone.

*

Am vrut să-mi iau un mic dejun clasic, cu ochiuri şi ceva cărniţă însoţitoare, poate şi-o bere, dar m-am liniştit când am văzut preţurile: unul banal costa pe la 10 euro, unul săţios era dublu. Mi-am cumpărat doi covrigi, cei mai simpli, la 1,5 euro bucata, şi-o apă plată… Total, vreo 6 euro jumate: cu banii ăştia făceam cinste acasă .

A propos de drămuit banii: de la Cluj la München, Lufthansa ne-a hrănit cu câte un croissant cu ciocolată, ambalat foarte frumos, etanş şi igienic. Am cerut ceai şi aveau.

*

Aeroportul din Sarajevo e mai mic decât cel din Cluj. Când am coborât, în faţa clădirii principale mai era “parcat” un singur avionaş, de-ăla de câteva persoane, iar autobuzul ne-a dus câţiva paşi. Românii pot intra în Bosnia doar cu cartea de identitate, nu e nevoie de paşaport sau de viză. Treci de ghişeurile unde ţi se verifică actele, apoi sunt benzile pentru bagaje şi gata, exit, sau izlaz, cum scria alături, în limba locală.

*

De la şoferul care îi aşteaptă pe invitaţii Festivalului de film – tânăr, de bun simţ, vorbitor de engleză – am aflat că tot ce s-a construit pe dealurile şi munţii care înconjoară Sarajevo pentru JO de iarnă din 1984 a fost distrus în timpul asediului de aproape 4 ani prin care a trecut oraşul.

*

Hotelul unde stau e la un colţ depărtare de perimetrul în care se petrece festivalul. A, tocmai a bătut recepţionera la uşă: mi-a adus geanta cu materiale – catalogul cu toate filmele, programul pe zile, o scrisoare din partea preşedintelui Festivalului, Mirsad Purivatra, legitimaţia şi un tricou alb cu un mesaj în franceză: “On adore Sarajevo!”.

La ora 19 (20 la noi) e “covorul roşu”.

*