Metafora din titlu îi aparţine lui H.-R. Patapievici şi am extras-o din excelentul interviu pe care l-a realizat George Rădulescu, de la “Adevărul”. Iată câteva fragmente-momeală din spusele intervievatului:

“România a fost modernizată de intelectuali, în mod covârşitor de jurişti şi de literaţi. (…) Şi ce mă frapează este că reacţia acestor oameni, conştiinţa lor era una nefericită. Ei ştiau că România trebuie modernizată, aşa îşi defineau ei patriotismul şi – slavă Domnului! – au făcut-o aşa.
Ce este bine în ţara noastră este consecinţa faptului că ei şi-au înţeles patriotismul în acest fel, ca o datorie de a moderniza România. Dar, în acelaşi timp, le părea rău că distrug în mod inevitabil această comunitate rurală românească, ţărănească, pe care o percepeau ca pe o reuşită morală, estetică, religioasă, etnică, adică aveau conştiinţa că România acolo este”
. (…)

“Ei voiau modernizarea României, care implica distrugerea culturii ţărăneşti, şi, în acelaşi timp, deplângeau dispariţia ţăranului român.
E, la rădăcina modernizării noastre, un dezacord, o sfâşiere, care ar explica, poate, de ce nu ne prea iubim unii pe alţii. Nu ne iubim pe noi în chip de comunitate românească urbană, laică, modernă. Poate la origine este această conştiinţă nefericită, care lucrează ca un germene toxic. A fost închisă ca un vierme neadormit în chihlimbarul a ceea ce suntem noi astăzi”
.

Şi, dacă tot vorbim despre Patapievici, vă recomand şi cel mai recent articol pe care îl semnează în “Idei în Dialog”, intitulat “Ispitirile” – o interpretare originală şi profundă a celor trei ispite la care Iisus este supus după botez:

“Prima ispitire ne avertizează asupra pericolului tehnicii, care este consecinţa reducerii omului la biologia sa şi a sufletului său la raţiunea care măsoară, calculează, evaluează şi face predicţii. (…) A doua ispitire ne avertizează asupra nihilismului şi asupra pericolului de a ne pierde discernământul. Şi ne învaţă că atributele lui Dumnezeu nu trebuie nici relativizate, nici inversate, iar polarele de tip “sus”, “jos” nu trebuie nici confundate, nici identificate. (…) A treia ispitire ne avertizează asupra caracterului intrinsec rău al puterii” (…).