“Durul” care a înfiorat o lume întreagă în rolul sinistrului “domn Bebe” din filmul “4, 3, 2” este, în fapt, un mare timid. Am descoperit asta la întâlnirea sa cu publicul de la TIFF, văzând cum, până să scape de emoţii, îi tremura buza de sus când răspundea.
Vlad Ivanov. Foto: Evenimentul zilei
Urmează un fragment din transcrierea acelei discuţii şi… o surpriză: din proprie iniţiativă, Vlad Ivanov a reprodus, pentru publicul de la TIFF Lounge, promo-ul pe care l-a făcut pentru serialul spaniol de televiziune “Crematorio”, în care joacă rolul un mafiot rus.
*
(…)
M.M.: Un eveniment mai recent care v-a marcat cariera este că aţi câştigat un casting şi aţi filmat pentru un serial de televiziune în Spania.
– Da, am luat casting-ul acum un an de zile. A fost destul de dificil, pentru că trebuia să vorbesc în rusă şi, în acelaşi timp, în spaniolă cu accent rusesc. Contrar numelui pe care-l port, Vladimir Ivanov, ştiu rusă, dar nu atât de bine; pot să susţin o discuţie elementară. În schimb, cu spaniola cu accent rusesc a fost destul de greu, dar am avut o profesoară drăguţă din Madrid, o rusoaică extrem de volubilă care, într-o săptămână, m-a învăţat ce vocale trebuie să înmoi.
Dacă vreţi să vă exemplific şi să râdeţi puţin, pot s-o fac… Jucam un mafiot rus care vine în Spania, în Costa Alba, şi monopolizează piaţa imobiliară. În final, omoară un om de afaceri spaniol şi preia puterea. Aşa sună calupul de publicitate pe care l-am făcut pentru Canal Plus :
Filmările pentru personajul meu au avut loc în primăvara şi vara trecută, timp de trei luni. A fost o experienţă uluitoare, pentru că am simţit încă o dată ce înseamnă să fii apreciat ca profesionist. Am rămas prieten pe viaţă cu foarte mulţi din echipa de acolo.
M.M.: Serialul se numeşte “Crematorio”, iar personajul dumneavoastră…
– Traian.
M.M.: O coincidenţă... 
– Da. Acest serial tv este un început destul de curajos pentru Canal Plus. E prima lor mini-serie artistică. A făcut al doilea rating din Spania, după o mini-serie regizată de Tom Hanks şi de Steven Spielberg.
M.M.: Cât a cântărit câştigarea acelui casting şi plecarea în Spania în decizia dumneavoastră de a deveni freelancer?
– A fost esenţial. Mi-am dat seama că, după ani de zile de stat într-un sistem bugetar, dar mai ales în ultima vreme – după ce am “erupt”, cum spun unii jurnalişti, în filmul românesc -, am avut extrem de multe oportunităţi cărora nu le-am dat viaţă. Şi-atunci am început să mă întreb ce fac dacă acum, când am şi energia necesară, şi am şi oferte, continui să refuz doar pentru că sunt integrat într-un sistem bugetar care nu-mi permite acest lucru… Aşa am hotărât să rup această legătură, pe cale amiabilă, şi am renunţat la statutul de actor angajat al unui teatru. Asta nu înseamnă că nu joc în continuare la Teatrul Naţional. Mă bucur că acest statut de freelancer îmi oferă o mobilitate şi o libertate fantastice. (…)
*
Puteţi citi aici mult mai mult din întâlnirea lui Vlad Ivanov de la TIFF Lounge.
Comentarii