de Mihai Eminescu

Din Berlin la Potsdam merge
Drum de fier, precum se ştie,
Dară nu se ştie încă
C-am luat bilet de-a trie,

C-am plecat de dimineaţă
Cu un taler şi doi groşi…
Şi de gît cu blonda Milly,
C-ochi albaştri, buze roşi.

Zice Brahma, tata Brahma,
Cum că lumea asta nu e
Decît arderea-unei jertfe
Într-o vecinică căţuie.

Am aprins şi eu luleaua
Şi jertfesc lui tata Brahma,
Lîngă mine-un şip cu Kmmel
Ş-o bucată de pastramă.

Zice Darwin, tata Darwin,
Cum că omul e-o maimuţă -
Am umăr de maimuţoi,
Milly-nsă de pisicuţă.

Şi mă urc în tren cu grabă
Cu o foame de balaur,
Între dinţi o pipă lungă,
Subsuori pe Schopenhauer.

Ş-acum şuieră maşina.
Fumul pipei lin miroasă,
Sticla Kmmel mă invită,
Milly-mi rîde. – Ce-mi mai pasă!

Notă. Aceasta este ultima poezie din campania “Poezii de zi”. În zilele următoare, poate chiar mâine, am să revin cu o postare-concluzie.