de Tudor Arghezi

Cucoana ceea-n zdrenţe şi uscată
Mi-e cunoscută. Uite cum se roagă.
Soţie,-amantă, astăzi hodoroagă,
Ce mare rol jucase altădată!

Făcea miniştri, şefi şi domni, ca-n şagă,
La club, la vals, în cler şi în armată,
Temută, căutată, ascultată.
A dus de nas, în cîrd, o lume-ntreagă.

Concesii, monopoluri, furnituri,
Treceau prin patul ei de hetairă,
Ieşite din lighean şi spălături.

Acestea le ştiai şi le tăceai.
Te-ntrebi acum, de ce mereu te miră
Că ţara sta-ntre smîrc şi putregai?

Din volumul “Stihuri pestriţe” (1957).