Şeful statului a ţinut un discurs la festivitatea de la Cotroceni în care Dan Nica a depus jurământul în calitatea dublă de vicepremier şi ministru al Administraţiei şi Internelor. A fost pentru prima dată când Traian Băsescu a “ridicat tonul” către Guvernul condus de Emil Boc, făcând câteva recomandări/sugestii/propuneri despre care a precizat că nu vrea să fie considerate “imixtiuni” în treburile Executivului:
- realităţile modului cum se comercializează energia în România să fie făcute publice;
- nu-i suficient să fie înscris în bugetul de stat un volum de trageri europene (fonduri - n.MM.), e absolut necesar să devină realitate;
- mi-aş dori mult să clarificaţi disputa privind concesiunea din Marea Neagră;
- mi-aş mai dori ca electoratul maghiar să nu aibă impresia că, nefiind UDMR la guvernare, această minoritate a fost abandonată; (…) vă rog să daţi atenţie infrastructurilor, modului cum sunt repartizaţi şefii de descentralizate în teritoriu;
- în primăriile deţinute de minoritari maghiari, adesea se produce un proces de epurare a cetăţenilor români care nu sunt etnici maghiari;
- se produce un fenomen exagerat, acela de discreditare a statului, şi-l fac mari deţinători de trusturi de presă (…); aveţi obligaţia să luptaţi împotriva acestei politici duse de trusturile de presă;
- vă cer ca nici un demnitar să nu fie desemnat pe influenţele unor oameni care nu sunt în politică;
- este esenţial ca plăţile către agenţii economici, restante din anii trecuţi, să se facă;
- băncile-mamă trebuie să îşi respecte promisiunile de finanţare a economiei româneşti.
Dincolo de faptul că 2009 e an cu alegeri prezidenţiale, toate aceste idei sunt corecte. Cele mai sensibile, în jurul cărora au şi început să apară interpretări aberante la televiziuni, sunt “epurarea” din primăriile localităţilor cu majoritate etnică maghiară şi “discreditarea” statului de către trusturile de presă (aici, Băsescu a făcut aluzii evidente la Realitatea şi la Antene).
În primul caz, termenul de “epurare” e nepotrivit, exagerat, dar e de salutat că şeful statului deschide această discuţie, pe care puţini demnitari au avut curaj s-o abordeze în ultimii 20 de ani. Este obligatoriu ca românii din Secuime să nu se simtă discriminaţi, aplicând aceeaşi măsură cu care etnicii maghiari şi-au susţinut drepturile de cetăţeni egali.
În cel de-al doilea caz, dezbaterea e mult mai lungă. Televiziunile de ştiri nu îşi fac decât datoria atunci când marşează pe subiectele fierbinţi, precum asasinatele de la Braşov sau morţii “cu zile” de la Slatina şi Satu Mare. E normal ca, plecând de la astfel de tragedii, mass-media să pună problema funcţionării întregului sistem de sănătate sau a celui de siguranţă a cetăţeanului.
Dar este de înţeles şi percepţia care se naşte în partea cealaltă a baricadei mediatice, şi anume că însuşi statul este atacat, deoarece acest lucru se şi petrece. Din punct de vedere al principiilor, statul, organizarea sa şi gradul în care soluţionează problemele sociale sunt chestiunile puse în discuţie de către aceste televiziuni.
Ceea ce rămâne de stabilit este linia de demarcaţie între critica întemeiată, cu scopul reglării unor mecanisme care afectează viaţa cetăţenilor, şi subminarea intenţionată a statului. Personal, nu cred că varianta din urmă stă în picioare. Aceasta este tema cu cea mai mare încărcătură electorală dintre cele enunţate astăzi de Traian Băsescu.
Comentarii