Am ratat ieri acest articol, dar astăzi nu pot să nu vă recomand unul dintre cele mai interesante documente publicate de presa noastră în ultima vreme: stenograma discuţiei dintre Ceauşescu şi Gorbaciov, purtată la Moscova în 4 decembrie 1989.

Pentru mine, o întrebare esenţială, căreia i s-au dat răspunsuri foarte anemice după 1989, este “cum era Ceauşescu de fapt, cu adevărat?”. Abia când vom afla nişte răspunsuri serioase, din memoriile foştilor nomenclaturişti sau din viitoarele cărţi ale istoricilor, abia atunci vom putea formula o explicaţie rece şi lipsită de patimă pentru cea mai gravă dilemă post-comunistă: cum a fost posibil?

În stenograma dată publicităţii de Jurnalul Naţional descoperim un Ceauşescu uns cu toate alifiile dialogului cu multiple sensuri, stăpânind o limbă de lemn pe cât de enervantă, pe atât de aluzivă, dacă ştii să-i spargi coaja. Nu pare deloc speriat de viitorul proxim, habar n-are că i se pregăteşte ceva şi rareori este înghesuit în defensivă. Foarte-foarte interesant.

Cel mai concret paragraf pentru ceea ce avea să urmeze – o mostră de ameninţare voalată, rostită relaxat de cel ce ştie că îşi va executa adversarul - este acesta:

Gorbaciov: Indiferent că ne plac sau nu ne plac metodele tovarăşului Ceauşescu, noi ştim că în România s-au făcut multe şi în mod obiectiv fiecare îşi alege metodele sale pe calea progresului şi a construcţiei socialiste. Deci, cam aceasta este.
Iată situaţia prietenului nostru comun tovarăşul Honecker. Noi avem o simpatie reciprocă, dar în ultimul timp nici dânsul nu a vrut să mai vorbească cu mine, nici eu nu am mai vorbit cu dânsul. Şi totuşi eu i-am spus: tovarăşe Honecker este treaba ta să iei hotărâri, noi nu hotărâm nimic în locul tău, nici nu propunem să iei măsurile noastre, nici altceva. De altfel, ştiu că m-aţi criticat împreună…
Ceauşescu: Nu, nu v-am criticat. Dimpotrivă, am discutat că ar fi bine să ne întâlnim mai iute să discutăm cum să lucrăm mai bine.
Gorbaciov: Sincer vorbind, pentru tovarăşul Honecker eu am mari emoţii.
Ceauşescu: Şi îmi pare foarte rău şi cred că ar trebui – de aceea am spus-o şi public – să se facă ceva pentru că nu se poate admite aşa ceva. Inclusiv faţă de tovarăşul Jivkov.
Gorbaciov: În ce-l priveşte pe tovarăşul Jivkov, probabil că totul va fi mai normal….