Ce vrem, de fapt, noi, românii?

Să nu mai auzim de ruşi, dar nici să nu ne tot dea indicaţii americanii.

Să vină investitorii străini, să creeze locuri de muncă şi să aducă know how, dar să nu transfere profitul în ţările lor şi să nu dea faliment niciodată.

Să ne împrumute creditorii internaţionali pentru plata pensiilor, dar să fie modeşti şi să nu ne pună alte condiţii în afara dobânzii.

Să ne sară Europa în ajutor la nevoie, dar, odată rezolvată problema, să ne lase în pace şi să-şi vadă de treburile ei.

Să ni se acorde drept de muncă oriunde în Vest, dar să nu ne mai plece specialiştii.

Să ne trimită bani şi pachete rudele plecate în străinătate, dar să nu mai pretindă şi drept de vot identic cu “al nostru”.

Să fim conduşi de un preşedinte echilibrat, aflat deasupra partidelor, dar să facă ordine în ţară şi să curme hoţia.

Să avem o Biserică mult mai implicată în misiuni sociale, dar Doamne fereşte să facă vreo referire la aspectele materiale.

Să vedem intelectuali critici cu orice fel de putere, adevărate modele, dar cultura să fie finanţată de stat.

Să fim iubiţi sau măcar respectaţi pentru ceea ce suntem, dar noi să putem urî sau măcar dispreţui pentru că alţii nu sunt ce ne-ar conveni să fie.

*