Referendumul nu va fi câştigat de nimeni. Ambele tabere sunt deja învinse, iar acum ne arată toate simptomele fazei de negare a evidenţei.

Traian Băsescu a pierdut înăuntru. Chiar dacă boicotul va avea efect, şi la urne se vor prezenta mai puţin de jumătate dintre alegători, haloul i s-a risipit. Chiar dacă acuzatorii sunt cei care trebuie să aducă dovezi că preşedintele a comis “fapte grave”, şi nu invers, chiar dacă absenţa de la vot e tot un fel de a spune că nu vrei să fie îndepărtat (sau că ţi-e indiferent), încrederea populară pe care se sprijinea, şi de care era conştient, a obosit ca un bătrân cardiac urcând scările. E în viaţă, dar atât.

USL a pierdut în afară. Chiar dacă, în disperare, va reuşi să mobilizeze fatidica jumătate – ceea ce, aproape sigur, va însemna demiterea lui Băsescu -, credibilitatea îi este iremediabil stricată din multiple motive obiective (atacul la justiţie, plagiatul lui Ponta, prestaţia lui Marga). Chiar dacă va încerca să peticească digul ciuruit al imaginii externe – fiindu-i de neconceput, ca mentalitate, să-şi înlocuiască acum propriul guvern -, România este gata izolată şi nu îşi poate reveni decât printr-o soluţie mixtă, care să fie şi legitimă.

Pentru că niciuna din cele două tabere nu transmite electoratului celeilalte altceva decât ură şi prezumtive pedepse. Or, asta e ca şi cum părinţii le-ar da de mâncare doar copiilor care-i ascultă şi-i aprobă.

Referendumul nu va fi câştigat de nimeni pentru că toţi suntem înfrânţi. La acest moment, România e în situaţia lose-lose. Singura ieşire din acest binom dezastruos este, deloc întâmplător, una de filiaţie creştină: “Faceţi bine celor ce vă urăsc”.

Jocul politic se resetează – şi România primeşte o nouă şansă – doar dacă unul dintre jucători îşi însuşeşte, pentru a nu continua divizarea, cel mai important mesaj al celuilalt. Sau dacă se sacrifică.

*