Brăduţ desenat de mijlocia mea
M-am întâlnit aseară cu un prieten grafician, un om cu adevărat original şi sufletist, care ar merita să se întreţină doar din artă. Are o mică firmă de creaţie publicitară, dar duce dorul anilor când îşi umplea agenda cu desenele propriilor idei. E sătul de clienţii care “ştiu mai bine” cum trebuie să arate un logo sau o etichetă. A obosit.
Dar, într-o zi, a venit unul care i-a cerut să se “desfăşoare”, să facă aşa cum crede el că e bine, să-şi arate talentul. “Fii tu însuţi!”, i-a spus. “Mă crezi că n-am mai ştiut?”, mi-a povestit, amar, amicul meu.
De-aia m-am gândit să vă întreb: aţi simţit că rutina vă sufocă talentul? Aţi uitat entuziasmul acela iniţial în care se oglindeau munţii răsturnaţi? Mai ştiţi “de ce“? Sau vă bucuraţi zi de zi când ajungeţi la muncă? Unde se rupe visul?
Vreau povestioare, destăinuiri, nostalgii. Sinceritate.
Comentarii