“Salut! Mă numesc Carmen. Sunt cea mai bună voce a unui sintetizator pentru limba română din lume. Scrie orice text folosind corect diacriticele şi apasă pe butonul Play.”
Acest text te întâmpină pe site-ul ivona.com, unde se găseşte singurul soft de sintetizator vocal profesional în limba română. Vocea aţi auzit-o, poate, în matinalul de la Radio Guerrilla, pentru că lui Dobrovolschi şi lui Craioveanu le plăcea să se joace cu “roboţica” Zelda, personaj pe care îl puneau să spună ce nu puteau ei să spună.
Dar Carmen există, nu e doar o modulaţie digitală. Carmen Ivanov e jurnalist şi are 10 ani de experienţă în radio şi televiziune. Acum e director de ştiri la Radio CityFM şi trainer de dicţie profesională. A ţinut cursuri de dicţie la Şcoala de Televiziune, iar, mai nou, predă la Centrul pentru Jurnalism Independent. Are un blog şi un site, dictie.ro, pentru cei care vor să-şi îmbunătăţească pronunţia. În această calitate, de specialist în tehnica rostirii, am abordat-o. Iar ideea a venit de la filmul “The King’s Speech”, proaspătul câştigător a patru premii Oscar…
*
Un fragment din interviu (pe care îl puteţi citi integral aici):
M.M.: La rigoare, ce greşeli sau defecte de vorbire ar fi inadmisibile pentru cineva care prezintă ştiri sau moderează o discuţie? Daţi-mi câteva exemple…
- Graseierea; eu nu aş angaja un prezentator cu o astfel de particularitate de vorbire. Apoi, vorbirea nazală. De asemenea, sâsâiţii nu ar avea ce să caute pe post şi, în general, persoanele peltice, cele care au o dificultate în a pronunţa diverse consoane.
M.M.: Aţi avut sau aveţi ca ucenic vreo tânără angajată în televiziune pe criteriul că arată bine şi care abia ulterior începe să ia lecţii de dicţie?
- Mai multe. Din nefericire. În general, foarte multe domnişoare extrem de frumoase vin cu două săptămâni înainte de vreun casting, pentru o “dicţie perfectă”. Dicţia presupune exerciţiu zilnic timp de luni de zile, pentru a ajunge la rezultate de “dat la televizor”.
M.M.: Spuneţi-mi povestea uneia dintre aceste domnişoare.
- Una dintre cele pe care nu le voi uita, o fată care încerca cu înverşunare să intre oriunde (la televiziuni mă refer), îmi spunea încontinuu că, dacă eu o fac să pronunţe corect, asta e tot ce contează. Pentru că ea e foarte frumoasă şi “mama plăteşte oricum” cât trebuie ca să intre pe sticlă. Problema era că fata nu prea ştia limba română şi nu avea nici un vocabular foarte vast. Într-o sesiune, mi-a spus chiar că ea a citit o singură carte în viaţa ei, undeva prin clasa a 8-a. Cred că am spus suficient.
M.M.: Ce categorii profesionale predomină la cursul dumneavoastră de dicţie?
- Jurnalişti, oameni de pe stradă care vor să devină “jurnalişti” – prin asta, ei înţeleg prezentatori TV, dacă e posibil la Antena 1 sau ProTV -, precum şi foarte mulţi manageri şi oameni de vânzări. Au fost şi avocaţi şi, evident, doar câţiva politicieni. Cei mai mulţi sunt însă studenţii la jurnalism.
M.M.: Ce defecte de dicţie caracterizează provinciile istorice şi care sunt cel mai greu de remediat?
- Pe mine mă distrează cel mai mult diftongii. Fiecare zonă a ţării are o particularitate de rostire, sunt capitole întregi despre asta în cărţile de specialitate, însă cel mai greu, evident, mi se pare cel din zona din care vin eu. Adică din Banat. Acolo, lumea “bia cafia de diminiaţă, merge pe dialuri fără tiamă şi, vria, nu vria”, trebuie să exerseze extraordinar de mult pentru a corecta pronunţia diftongului “ea”.
M.M.: Să revenim un pic la politicieni. Care dintre ei stăpâneşte cel mai bine tehnica intonaţiei?
- Tăriceanu este un exemplu.
M.M.: Vreunul care e avantajat când vorbeşte la radio, dar suferă la discursuri în public sau în Parlament?
- În principiu, dacă tehnica discursului şi dicţia sunt bune, omul se va potrivi foarte bine atât la radio, cât şi la televizor. Spre exemplu, Traian Băsescu vorbeşte bine atâta timp cât rămâne calm.
M.M.: Există vreun politician român capabil să îţi facă “pielea de găină” prin intonaţie şi elocinţă?
- 
*
Comentarii