13 februarie 2009: două persoane înarmate jefuiesc o agenţie a Băncii Transilvania din Cluj-Napoca. Paguba: circa 75.000 de euro.

4 martie 2009: persoane necunoscute sparg o casă de schimb valutar din centrul Clujului, de unde sustrag circa 200.000 de lei.

21 martie 2009: un bărbat cu cagulă intră cu pistolul într-o benzinărie din Cluj-Napoca, de unde ia 1.400 de lei şi pleacă. După unii martori, pistolul era de jucărie.

Sesizaţi vreun element comun între cele trei evenimente?

Ei bine, mai există unul. În toate cele trei locuri existau camere de supraveghere. Ce face comandantul Poliţiei clujene, instituţia “pe raza căreia” s-au petrecut trei asemenea fapte în mai puţin de 40 de zile?

Demisionează? Lasă pe altul capabil să reinstaureze ordinea? N-aţi ghicit.

Solicită Primăriei şi Consiliului Judeţean montarea unor camere de luat vederi în centrul municipiului şi la ieşirea din judeţ. “Ar fi circa 15 locaţii in municipiu. Avem experienţa ţărilor din UE, unde montarea unor astfel de camere a dus la scăderea criminalităţii şi cu 40%”, acesta este argumentul comisarului-şef Ioan Păcurar.

Să fie, deci, mai multe, şi mai multe camere video. Iar poliţiştii să fie împărţiţi în două subunităţi: cei care se uită la imaginile din oraş în timp real, dintr-un centru integrat de monitorizare, dotat la standarde europene sau chiar mondiale, şi cei care, după comiterea faptelor, analizează competent casetele-martor de la faţa locului. Plus o mică subunitate care să aibă în pază depozitele unde se stochează aceste probe inestimabile.