- Principalul unghi din care mă interesează ceea ce se întâmplă este cel jurnalistic, care ţine de libertatea de expresie, de conflictul dintre decenţă şi isterie, de schimbarea generaţiilor şi a paradigmei în care înţelegem să facem presă.

- Criteriile după care au fost aleşi şi angajaţi mai toţi redactorii de la “Cotidianul” sunt, după părerea mea, incompatibile cu mentalitatea, stilul şi versatilitatea noului director.

- Cazul “Cotidianul” este un punct nodal pentru mass-media din România, deoarece are trimiteri la: independenţa editorială, relaţia patronat-redacţie, solidaritatea de breaslă, credibilitatea formatorilor de opinie, amestecul dintre afaceri şi presă şi, nu în ultimul rând, strivirea sau renaşterea principalului rol al presei, acela de a fi cuiul din talpa oricărei puteri.

- În aceste zile, publicul atent va putea decide în privinţa câtorva dintre jurnaliştii-vedetă: sunt ei conştiinţe independente sau doar nişte patrupezi de lux?

- Felul în care au reacţionat “Evenimentul zilei” şi mai ales “Adevărul” este demn de tot respectul. Aşa cum scrie în toate marile cărţi, indiferenţa oamenilor buni lasă loc oricărei mârşăvii.

- Remarcabil la “Cotidianul” este faptul că oameni foarte diferiţi ca orientare şi background cultural erau liberi, toţi, să scrie ceea ce cred; e corect să recunoaştem că asta a afectat percepţia publică şi businessul ziarului, însă e bine de precizat şi că acest model îl clamăm zi de zi când vine vorba despre ciocnirile din plan social.

- Nu vreau să uit de miza politică: oricâţi bani negri sau ascunşi au primit şi vor mai primi trusturile de presă prin intermediul unor instituţii de stat sau al unor structuri controlate de partide, ei nu pot compensa lipsa de proiecte şi de consistenţă a candidaţilor; şi asta o spune cineva care l-a criticat continuu pe Traian Băsescu.

P.S. Îmi cer iertare acelora dintre dumneavoastră care nu sunteţi interesaţi de scandalul de la “Cotidianul” pentru că, în ultimele zile, n-aţi găsit decât acest subiect pe blogul meu. Vă mărturisesc: n-am putut sta deoparte, să asist cum foştii mei colegi rămân singuri, trădaţi de unii care, de ani buni, ne dau lecţii etice la televizor.
Cărţile, filmele, muzica şi discuţiile despre credinţă se vor întoarce. Promit.