Cred că am să fac o pasiune pentru echipa a cărei galerie va fi prima care acoperă, cântând, vacarmul vuvuzelelor. “Pe vremuri”, când te uitai la fotbal auzeai cum tribuna savurează un dribling, cum îşi face speranţe la începutul unui contraatac sau cum se revoltă la o talpă înfiptă în tibie. Acum, nimic. Doar undeva, pierdute pe sub microfoanele de fond, încercările palide ale suporterilor veniţi să-şi încurajeze favoriţii.

Oare ce-i “mână în luptă” pe acei oameni care, în loc să se bucure de bătălia de pe gazon, suflă zeci de minute într-o trompetă? Cât de prost trebuie să fii ca să mergi la meci pentru a-ţi scuipa plămânii? E ca în vorba aia românească – “Ne-am distrat grozav, ne-am îmbătat toţi ca porcii”.

Anglia – SUA 1-1 (1-1). Au înscris Gerrard, respectiv Dempsey.

La Mondialele din 1950, desfăşurate în Brazilia, naţionala Angliei a fost învinsă de cea a SUA. În stilul tipic american, meciul a devenit legendă, primind şi un nume – “Miracol în iarbă”. Pe atunci, americanii nu aveau nici o treabă cu soccer-ul. Între timp, au un campionat unde, totuşi, se pensionează vedetele Europei, au organizat o ediţie de succes a Cupei Mondiale şi au făcut şi un film, cu Gerard Butler, despre isprava de acum 60 de ani (“The Game of Their Lives”).

Pentru o naţiune care se hrăneşte din propriile mituri, partida cu Anglia a fost, cum altfel, reeditarea celei din 1950, mai ales că s-a disputat tot în faza grupelor. De aici, dârzenia şi entuziasmul: din dorinţa de a fi la înălţimea “părinţilor fondatori”. La fotbal, asta poate contribui la partide istorice, însă, pe termen lung, trebuie să mai şi construieşti un joc original, altfel îţi meriţi eliminarea.

Da, americanii s-au luptat, au aglomerat bine la mijlocul terenului, au produs sudoare şi respect în apărare, dar echipa care a creat fotbal a fost Anglia. Englezii au nevoie să câştige siguranţă de sine, pentru a trata cu răceală scurgerea timpului, dar, dacă Fabio Capello reuşeşte să le oprească tremurul genunchilor, ei pot să se prăvălească peste orice adversar.

Greşeala copilărească a portarului Green, din finalul primei reprize, e semnul acestei spaime, care nu există la echipele de club de peste Canal, dar care a subminat constant evoluţiile naţionalei engleze la toate ediţiile recente ale Mondialelor.

Nota meciului: 7,5.

Jucătorii meciului: Glen Johnson (Anglia) şi Onyewu (SUA).