Aţi observat? Afişajul transmisiilor de la Mondiale este aproape inexistent. Nu ni se comunică scorul mai deloc, nu ni se spune cine este jucătorul din prim-plan, cel care a tras la poartă sau a făcut vreun fault. Nu ştim care a fost posesia balonului, câţi oameni sunt în tribune sau cum îl cheamă pe arbitru. Abia dacă aflăm numele rezervelor introduse pe teren. Faţă de Liga Campionilor, nivelul grafic şi informaţional al transmisiilor din Africa de Sud e rămas în secolul trecut.

Coreea de Sud – Grecia 2-0 (1-0). Au înscris Jung-soo şi Park Ji-Sung.

Oare n-ar fi bine ca, după un mare succes neaşteptat, cum e câştigarea unui turneu final, un antrenor să plece imediat, să o ia de la capăt, pentru ca el să rămână cu aura victoriei, iar echipa să se desprindă urgent din siajul acelui moment magic?

Mă refer la neamţul Otto Rehhagel şi la uriaşa surpriză din 2004, când naţionala elenă, căreia nimeni nu-i dădea vreo şansă, a cucerit titlul european. Grecia trăieşte şi azi în umbra acelei minuni, iar antrenorul ei, adoptat ca erou la Atena, şi-a atins nivelul maxim, iar acum se află pe o evidentă pantă descendentă a lipsei de soluţii.

Inimoşii sud-coreeni au făcut un presing excelent şi, cu excepţia a vreo 10 minute din repriza a doua (’70 – ‘80), grecii n-au dat impresia că ar fi în stare să-şi creeze ocazii de gol. Rehhagel n-a ştiut să le transmită nimic nou şi, chiar dacă ar fi făcut-o, echipa sa pare încremenită în suficienţă fizică şi tehnică.

Ambiţioşi şi lucizi, asiaticii au fost stăpânii de netăgăduit de la mijlocul terenului, reuşind accelerări simple în atac. Una dintre acestea a dus la golul doi, care, în mod normal, ar fi trezit o echipă cu ştaif. Ceea ce grecii nu mai sunt de mult. Dacă nu se întâmplă un alt miracol, ei vor termina pe ultimul loc al grupei B.

Nota meciului: 5,5.

Jucătorul meciului: Park Ji-Sung.