Încerc să-mi păstrez mintea limpede şi să răspund: de ce s-a calificat Olanda? Cum a reuşit să-i elimine pe brazilieni o echipă care, în afara celor două goluri norocoase, şi-a creat doar o singură mare ocazie, cea în care Sneijder a ratat din careu, singur cu Júlio César, când mai erau câteva minute de joc? E o mare nedreptate sau, după ce ne calmăm, vedem (şi) altceva?

Rezultatul acestui meci n-a fost decis nici de tactică, nici de tehnică, nici de rezistenţa fizică sau de media de vârstă, ci numai de slăbiciunea psihică. Iar şansa Olandei a constat, paradoxal, în faptul că Brazilia a avut o primă repriză strălucitoare.

Olanda – Brazilia 2-1 (0-1). Au înscris Felipe Melo (autogol) şi Sneijder, respectiv Robinho.

O echipă mare, care ţinteşte un titlu continental sau mondial, trebuie să fie capabilă să răstoarne (măcar) o diferenţă de un gol: să egaleze, să trimită meciul în prelungiri, să aibă un răgaz în care să-şi refacă stabilitatea emoţională. Dar să cazi cum au căzut brazilienii după (auto)golul egalizator e semn de adâncă vulnerabilitate, iar meritul olandezilor e că au ştiut să profite. Nu mai mult.

Nu ştiu dacă se poate generaliza, dar cred că echipele latine au o fragilitate care le cere să marcheze primele, pentru a se alimenta din acel avantaj cu energia şi calmul indispensabile victoriei. La aceste Mondiale, niciuna dintre naţionalele latine nu a întors scorul. (Italia a egalat de două ori, cu Paraguay şi cu Noua Zeelandă, dar atât). La fel de interesant e că nici alte două pretendente la titlu, Germania şi Spania, n-au fost în stare să revină când erau conduse (de Serbia, respectiv Elveţia).

De aceea, repet: o echipă mare trebuie să-şi ţină cumpătul şi să-şi vadă în continuare de joc, chiar şi atunci când e în dezavantaj. Îndrăznesc să spun că, în ciuda scorului de azi, nici olandezii nu sunt o echipă mare, una dintre acelea pe care ţi le aminteşti şi după 20 de ani. Pentru că nu forţa lor a dus la acest deznodământ, ci impardonabila relaxare a selecţionatei lui Dunga, care, la pauză, s-a şi crezut în semifinală, pierzându-şi atât concentrarea, cât, mai ales, îndârjirea cu care se bătuse în prima repriză. Apoi a intervenit hazardul, latinii n-au mai înţeles nimic şi, ca nişte copii, au început să bâjbâie după un punct de reper în lumea exterioară. Robben a ştiut să-i zgândăre, iar ei s-au pierdut definitiv.

Jumătate din farmecul Mondialelor s-a risipit odată cu eliminarea Braziliei, iar mâine va mai pleca acasă una dintre naţionalele frumoase (Argentina sau Germania). Ce ziceţi de o finală Ghana-Paraguay? :)

Nota meciului: 8.

Jucătorul meciului: Robben.