Mă bucur că am avut musafiri şi că n-am putut să scriu despre “blatul” Brazilia-Portugalia (0-0) şi despre non-combatul din finalul meciului Spania-Chile (2-1). Au început optimile, dar nu vreau să trec peste faza grupelor fără a încerca un bilanţ subiectiv al primelor 48 de partide:

Cele mai frumoase meciuri (dintre cele pe care le-am văzut): Argentina-Coreea de Sud (4-1) şi Camerun-Danemarca (1-2).

Cel mai frumos meci stricat: Brazilia-Coasta de Fildeş (3-1).

Cei mai buni jucători: Messi (Argentina), Forlan (Uruguay) şi David Villa (Spania).

Cea mai ambiţioasă echipă: SUA.

Cea mai surprinzătoare calificare în optimi: Slovacia.

Cea mai surprinzătoare întoarcere acasă: Italia.

Cea mai meritorie eliminată: Noua Zeelandă, neînvinsă.

Dezamăgirea personală: Serbia.

Jucători pe care i-am descoperit: Alexis Sanchez (Chile), Mesut Özil (Germania), Asamoah Gyan (Ghana) şi Bastos (Brazilia).

“Omul negru”: Ribery (pentru că a scindat lotul Franţei).

*

Uruguay – Coreea de Sud 2-1 (1-0). Au înscris Luis Suarez (2), respectiv Chung-yong.

Scriam, la începutul turneului, că Uruguay e o echipă mică şi că are un singur fotbalist mare, pe Forlan. Greşeam în ambele privinţe. Băieţii de la Montevideo şi-au dozat foarte bine efortul până acum (semn de maturitate), antrenorul Tabarez le-a impus un stil care nu prea lasă loc “tradiţionalei” naivităţi a naţiunilor latino-americane (altele decât Brazilia şi Argentina) şi, în plus, alături de Forlan există şi Suarez, care a marcat deja de trei ori, ultimul gol, decisiv pentru calificarea în sferturi, fiind o frumuseţe.

Nota meciului: 7.

Jucătorul meciului: Suarez.