De ce-mi place Messi, dincolo de tandreţea felului de a conduce mingea, care-i rămâne lângă picior ca un câine dresat? Şi în afară de raidurile sale mereu proaspete, pe care nici un tactician nu le poate include în strategia de joc? Am descoperit astăzi: pentru că scoate mingea din aglomeraţii ca pe un copil mic care a căzut într-o vâltoare şi nu ştie să înoate. Ochiul privitorului iubeşte spaţiul şi liniştea care se nasc din acea salvare.

Argentina – Coreea de Sud 4-1 (2-1). Au înscris Chu-young (autogol) şi Higuain (3), respectiv Chung-yong.

Dar Messi a fost omul-cheie al Argentinei doar în a doua repriză, când a şi creat fazele celor două goluri. În prima parte, cel care a tras echipa după el a fost “El Apache”, cum e poreclit Carlos Tévez. El a intrat în apărarea asiaticilor, a şutat şi a recuperat mingea cu mentalitatea unui rugbist din prima linie a grămezii, care ştie una şi bună: “Împinge!”.

Dacă scorul ar fi rămas cel de la pauză, aş fi zis că Tévez e jucătorul meciului. Aşa însă, nu pot ignora hat-trick-ul lui Higuain; vârful Realului n-a făcut mare lucru în cele trei faze, dar e esenţial să te afli în locul potrivit. În definitiv, asta e misiunea unui număr 9 “clasic”.

Cred că Argentina are şanse de a ajunge foarte sus la această ediţie a Mondialului, mai ales datorită atmosferei din lot. M-am uitat, din întâmplare, la secvenţele din tunel, care au precedat intrarea titularilor pe gazon: Maradona l-a luat pe fiecare în braţe şi l-a pupat, aşa cum a făcut, de altfel, şi după meci. El e sufletul lor, liantul şi modelul. Costumul cel lucios e bun doar să-i ascundă bătăile inimii.

Nota meciului: 8.

Jucătorul meciului: Higuain.