Poţi să scrii despre candidatura Elenei Băsescu la alegerile europarlamentare fără să te inflamezi? Primul impuls, unul năvălitor, este virulenţa. “Cum se poate aşa ceva”, “e incredibil”, “în ce ţară trăim” etc… L-am depăşit, încerc să fiu raţional şi calm, să judec limpede.

Nu vreau să folosesc în argumentaţie nici greşelile gramaticale ale domnişoarei, nici aspectul buzelor sale şi cu atât mai puţin relaţia de rudenie cu preşedintele ţării. Să presupunem că avem de-a face cu un candidat oarecare, care face politică şi ţinteşte tot mai sus. Acum, ţinta sa este să reprezinte România în Parlamentul European (PE).

Ok. Ce presupune această nominalizare? În primul rând, că PDL o girează pe Elena Băsescu, îşi pune în joc imaginea şi credibilitatea, atât interne, cât şi externe, pentru a-i susţine lansarea în politica europeană. Treaba lor. Decizia le aparţine şi e clar că îşi asumă consecinţele.

Punctul în care opinia publică are însă dreptul să intervină este posibilitatea ca domnişoara Băsescu să fie ales europarlamentar. Dacă ea se va afla pe o poziţie eligibilă, trebuie să ne întrebăm dacă are experienţa politică şi capacitatea intelectuală pentru a reprezenta România în PE. Este activitatea de stagiar suficientă pentru a face pasul la acest statut? Poate Elena Băsescu să se implice într-o dezbatere juridică oficială? A mai făcut aşa ceva la nivel înalt? Are vreo iniţiativă pe care a concretizat-o cu succes în plan local?

Serveşte interesului naţional ca omul politic Elena Băsescu să participe la lucrările Parlamentului European? Să facă parte dintr-o comisie de specialitate? Să susţină discursuri în plen? Este ea capabilă să îi contrazică imediat pe colegii care ar susţine proiecte în detrimentul României? Să îşi apere electoratul? Să ne onoreze?

COMPLETARE. Din această postare nu poate lipsi declaraţia făcută sâmbătă, la Realitatea, de premierul Boc, şi preluată de EvZ: