Sursa foto: www.cdep.ro
Nu ştiu dacă pierderea funcţiei de preşedinte al PNL reprezintă începutul sfârşitului pentru cariera sa la cel mai înalt nivel, dar cred că Tăriceanu riscă să aibă o “posteritate” politică la fel de nedreaptă precum cea a lui Emil Constantinescu.
Să încercăm să judecăm detaşat. Cum va rămâne el în istoria acestor ani? Ca premierul care i-a fost adversar înverşunat preşedintelui Traian Băsescu. Pe care Băsescu l-a acuzat repetat că slujeşte “grupurile de interese” şi care, la rândul său, l-a acuzat pe şeful statului că încearcă să concentreze întreaga putere executivă. Probabil că nici unul dintre ei nu avea dreptate decât pe jumătate. Însă întrebarea-cheie în ceea ce priveşte mandatul 2004-2008 este, în opinia mea, aceasta: a fost bine sau rău pentru România că a existat un contrabalans între palatele Cotroceni şi Victoria, între preşedinţie şi guvern? Permanentul conflict a asigurat un echilibru politic sau a constituit un factor de stagnare?
Eu cred că, la fel cum nu pot fi negate meritele lui Băsescu în a da un continuu şfung guvernului pentru a moderniza şi eficientiza instituţiile statului, tot aşa trebuie recunoscut, dincolo de parti pris-uri, că Tăriceanu a fost, după 1989, cel mai aproape de ceea ce trebuie să fie un prim-ministru, ca experienţă economică, maturitate politică şi prestanţă personală.
În ciuda detractorilor săi, care l-au diabolizat şi continuă să o facă (din nou, într-o reflexie aproape perfectă cu fanaticii anti-Băsescu), Tăriceanu a jucat un rol esenţial în rămânerea României pe un drum în care să primeze moderaţia şi nu procesele de intenţie.
Revenind la imaginea sa publică, fostul preşedinte al PNL a avut şi va avea în continuare de tras de pe urma faptului că este un actor mult mai puţin talentat decât Ion Iliescu sau Traian Băsescu. În plus, el n-a ştiut şi, probabil, n-a vrut să “lucreze” la aroganţa pe care i-au dat-o, de tânăr, clasa socială şi situaţia materială. Or, politica a devenit de mult un spaţiu al spectacolului, în care victorioşi sunt, de obicei, histrionii şarmanţi, în nici un caz distanţii fără simţul umorului.
Aseară, când s-a anunţat câte voturi adunase şi era limpede că pierduse, Congresul PNL l-a aplaudat ca pe un învingător. Patru ani pentru un minut.
Comentarii