Până săptămâna trecută, nu mă gândisem câţi “cavaleri Jedi” sunt printre noi şi nici cum poţi fi unul dintre ei. Aveam o imagine complet greşită (aşa cum se întâmplă când nu prelucrezi ficţiunea, când o laşi în stare brută): îmi închipuiam că Jedi sunt câţiva, foarte puţini, care, datorită unor maeştri iniţiaţi, unor lecţii îndelungate şi mai ales având calităţi excepţionale, capătă puteri speciale de invidiat.
Ei bine, nu e aşa. Deloc nu e aşa. Cavaler Jedi poate deveni orice adolescent, orice tânăr care se găseşte pe sine şi nu ajunge anexa unei persoane sau a unui grup. Ca să păstrăm şi termenii legendei, Jedi e acela care nu se lasă atras de “partea întunecată a Forţei”. Atât.
*
Când venea vorba despre ONG-uri care oferă asistenţă pentru defavorizaţi, pentru familii şi copii cu probleme, eu, unul, aveam o reţinere serioasă. O reticenţă, o prejudecată. (Cred că mulţi dintre noi o avem şi, probabil, ar fi interesant să aflăm de unde se naşte ea: din presă, din propriile noastre laşităţi, din slaba educare a solidarităţii?)
Asta până săptămâna trecută, când mi s-a dat ocazia de a vizita un Centru de Zi gestionat de un asemenea ONG. Centrul se numeşte Clujul are suflet şi, din ianuarie 2008, când a fost înfiinţat, se ocupă de adolescenţi proveniţi din familii sărace şi/sau monoparentale, din familii numeroase, din orfelinate. În general, e vorba de copii – putem să le spunem aşa – cu vârste între 14 şi 20 de ani, care sunt izolaţi sau marginalizaţi social, care au relaţii conflictuale cu părinţii sau riscă să fie afectaţi de ciocnirile acestora, care nu învaţă bine sau chiar au abandonat şcoala şi care au vizibile probleme de comportament şi emoţionale.
Pe scurt, Centrul de zi “Clujul are suflet” caută, găseşte şi educă fete şi băieţi aflaţi la vârsta la care e foarte uşor să fie atraşi definitiv de partea întunecată. Mai ales dacă ei locuiesc într-un cartier al găştilor de “după blocuri” sau dacă unul ori chiar amândoi părinţii le sunt plecaţi la muncă în străinătate. Când n-ai bani de-un suc, când creşti printre “şmecheri”, când părinţii uită sau n-au timp de tine şi modelele din jur sunt interlope, e foarte greu să-ţi vezi de şcoală şi să te vezi om mare, dincolo de ispitele vârstei.
Din ianuarie 2008, Clujul are suflet pentru aproape 800 de copii, pe care cei 14 angajaţi ai Centrului (asistenţi sociali, psihologi, profesori şi medici) i-au ascultat, i-au meditat, i-au învăţat să se respecte şi să se descopere, le-au arătat ce înseamnă prietenia, jocul şi viitorul. Fiecare dintre aceşti copii aflaţi pe muchia destinului a beneficiat de un program de 6 luni în care a fost ajutat să nu devină o anexă a unei persoane sau a unui grup. În cazurile dificile, programul a fost de un an sau chiar de un an şi jumătate.
Sute de copii care riscă să cadă în partea întunecată a personalităţii sunt îndrumaţi să-şi găsească punctul vulnerabil şi, apoi, să-şi afle posibilul loc printre alţi oameni buni. Acum, la Centru sunt înscrişi peste două sute; se întâlnesc aici după orele de şcoală, învaţă să lucreze pe calculator, pictează, se joacă, îşi fac temele şi, mai presus de toate, sunt ascultaţi cu răbdare. Li se acordă atenţie. Şi dragoste. De ce să ne ferim de cuvinte?
*
Centrul de zi “Clujul are suflet” este finanţat de Banca Transilvania şi gestionat de Fundaţia Română pentru Copii, Comunitate şi Familie (FRCCF). Noutatea e faptul că, din fiecare plată către furnizorii de utilităţi efectuată la ghişeele sale, Banca Transilvania va dona 1 leu Centrului. Acesta era sensul ascuns al postării în care întrebam Ce poţi face cu un leu?.
Dacă vreţi să contribuiţi la păstrarea unui tânăr în “partea luminoasă” sau la scoaterea sa din “partea întunecată”, puteţi alege să vă plătiţi factura de gaz, curent, cablu sau mobil la o agenţie BT. Atât. Nimic în plus. Pentru 2010, Banca a alocat 600.000 de lei acestui scop.
Ai, dai, Jedi!
*
Comentarii