Cel mai important eveniment din 2010 pentru România este desfăşurarea la Bucureşti, în zilele de 15-17 octombrie, a celei de-a 34-a reuniuni europene a Comisiei Trilaterale, una dintre cele mai influente organizaţii private ale lumii.

Au venit la Bucureşti, printre alţii, preşedintele pentru Europa al Trilateralei, Mario Monti (fost comisar european), preşedintele gigantului bancar Goldman Sachs, Peter Sutherland (fost, şi el, preşedinte pe Europa al Trilateralei), preşedintele JP Morgan Chase, Jacob Frenkel, preşedintele Conferinţei de Securitate de la München, Wolfgang Ischinger, guvernatorul Băncii Naţionale a Poloniei, Marek Belka, vicepreşedintele Uniunii Creştin-Democrate din Germania, Michael Fuchs (care este şi vicepreşedinte al Comisiei pe Europa), fostul cancelar Gerhard Schröder, vicepreşedintele Royal Dutch Shell, lordul Kerr of Kinlochard, preşedintele executiv al Rothschild, Nigel Higgins, fostul preşedinte bulgar Petăr Stoianov, preşedintele British American Tobacco şi alţi conducători de corporaţii, lideri politici, diplomaţi, academicieni şi jurnalişti membri ai Trilateralei.

Evenimentul merita să fie tratat pe larg în presa românească, nu numai deoarece este pentru prima oară când Bucureştiul găzduieşte o întâlnire a acestui ultra-influent grup global de reflecţie şi lobby, dar mai ales pentru că între temele abordate în cele trei zile de discuţii s-a aflat şi viitorul României, al Republicii Moldova şi al Europei, în general.

În presa centrală au apărut câteva articole, în special luni, după terminarea reuniunii, însă interesul a dispărut complet marţi, cu precădere din cauza stenogramelor din dosarul lui Sorin Ovidiu Vântu. Trist este faptul că grosul informaţiilor publicate de mass-media de la noi a provenit din… programul oficial, furnizat de organizatori, căruia i s-a adăugat background referitor la Trilaterală şi la miturile care o înconjoară.

*

Înainte de a încerca o sinteză a informaţiilor sigure privind acest eveniment istoric, trebuie spus că, indiferent dacă teoriile conspiraţiei care includ Comisia Trilaterală sunt veridice sau nu, prezenţa la Bucureşti a câtorva dintre cei mai puternici oameni ai planetei nu are cum să nu conteze pentru România. Chiar în cazul în care această structură nu ar lua decizii, ci doar ar “discuta”, este evident că Trilaterala fixează cel puţin tendinţe, dacă nu şi obiective.

Scopul Comisiei Trilaterale – conform site-ului său – este de “a genera voinţa pentru a răspunde în comun oportunităţilor şi provocărilor”. În 1973, când bancherul David Rockefeller înfiinţa organizaţia, “răspunsul în comun” se referea la SUA, Europa Occidentală şi Japonia, dar, între timp, sub “umbrela” Trilateralei au intrat Canada şi Mexic, în zona americană, Europa Centrală şi de Est, plus China, India, Australia, Noua Zeelandă, Taiwan şi Hong Kong, din zona asiatică.

Aşa stând lucrurile, este foarte important că România are un membru, pe Mugur Isărescu, în Comitetul Executiv al Trilateralei şi că, în plus, printre cele (maximum) 170 de persoane care fac parte din “aripa” europeană se află încă un român, Mihai Tănăsescu.

*

Prima zi.

Vineri, 15, a avut loc cea mai importantă dezbatere din punctul nostru de vedere, al românilor, cea privind România şi vecinătăţile sale. Premierul Boc şi-a făcut timp, potrivit ziarului “Gândul”, să le adreseze participanţilor un cuvânt de bun venit. Ziarul scrie că la discuţii au participat, printre alţii, ministrul de Externe, Teodor Baconschi, fostul ministru (de Externe şi al Apărării) Teodor Meleşcanu, fostul comisar european bulgar Meglena Kuneva, ministrul de Externe al Republicii Moldova, Iurie Leancă, şi Hovari Janos, secretar de stat adjunct în Ministerul de Externe al Ungariei.

Reuniunea a fost prezidată de Mugur Isărescu, scria în aceeaşi zi “România liberă”, oferind exact aceleaşi nume de participanţi, ceea ce înseamnă că acestea fuseseră livrate pe cale oficială.

După dezbateri, membrii Comisiei Trilaterale veniţi la Bucureşti au asistat la un concert privat organizat la Ateneu, unde s-au cântat numai bucăţi ale unor compozitori români. “Gândul” scrie că la concert au fost prezenţi Emil Boc, Cătălin Predoiu şi Adrian Videanu. Ulterior, în finalul serii, invitaţii au participat la o cină (recepţie) oferită de premierul României, la Café Athenée Palace Hilton. Această informaţie, publicată de zf.ro, cotidianul.ro

A doua zi.

Potrivit zf.ro, sesiunea de sâmbătă s-a desfăşurat la sediul Băncii Naţionale. Discuţiile au vizat răspunsuri la întrebarea “încotro se îndreaptă Germania la 20 de ani după reunificare”, anunţa “România liberă”. În plus, conform ziarului “Gândul”, s-a mai vorbit despre efectele crizei economice mondiale asupra Europei.

Seara, preşedintele Băsescu a oferit un dineu, la Cotroceni, în onoarea membrilor Trilateralei, ocazie cu care a ţinut un discurs cu multe trimiteri geopolitice; temele majore – integrarea europeană a Republicii Moldova şi rolul regional al României.

A treia zi.

Duminică, dezbaterile Trilateralei, desfăşurate la hotelul Radisson, au început cu audierea unui mesaj trimis de directorul Fondului Monetar Internaţional, Dominique Strauss-Kahn. Apoi, discuţiile s-au axat – conform ziarului “Gândul” – pe globalizare, dezarmare nucleară, politica (inclusiv energetică) în zona Mării Negre şi interacţiunea intereselor americane, europene şi ruseşti în această regiune.

“Adevărul” scria luni că la reuniune ar fi fost şi miniştrii Teodor Baconschi, Cătălin Predoiu, Daniel Funeriu şi Valerian Vreme, precum şi Daniel Dăianu şi Adrian Videanu, dar nu este clar dacă aceştia au participat la toate cele trei zile sau numai la anumite momente. La fel, din presă nu reiese limpede dacă bancherii Mişu Negriţoiu, Nicolae Dănilă şi Petru Rareş, precum şi Mariana Gheorghe, CEO la Petrom, au asistat doar la anumite părţi sau la toată reuniunea, timp de trei zile.

*

Bun. Să trecem la subiectele discutate de membrii Trilateralei. La acest nivel, discreţia e o condiţie inerentă. Sau frica. Asta pentru că niciunul dintre românii prezenţi la reuniune n-a dezvăluit ceva concret privind conţinutul dezbaterilor, şi nici cotidienele noastre n-au insistat să afle mai multe, pe căi neoficiale.

“Nu este corect să dezvălui eu, întrebaţi-i pe organizatori”, a răspuns Dăianu pentru “Adevărul”, iar Mihai Tănăsescu s-a mărginit să declare, citat de “Gândul”, că “aceşti oameni aduc progresul, aduc unitatea, o mai bună cunoaştere a lucrurilor care se întâmplă în fiecare ţară”.

În aceste condiţii, principalul document “de lucru” pentru noi, curioşii, este discursul preşedintelui Băsescu de la dineul oferit la Cotroceni. Sunt conturate acolo, explicit sau printre rânduri, teme care, cu siguranţă, s-au aflat pe agenda Trilateralei. Cele mai fierbinţi puncte par a fi soluţionarea “conflictului îngheţat” din Transnistria, precum şi menţinerea Chişinăului în sfera de influenţă a UE. (Nu sunt coincidenţe, în acest context, referirile la Transnistria din intervenţiile făcute recent la Bucureşti de cancelarul Angela Merkel).

O confirmare a acestor teme vine din partea micii agenţii de presă româneşti ActMedia: “Republica Moldova a avut probabil unul dintre cei mai buni reprezentanţi, care a lăsat o impresie foarte plăcută, cel puţin în ceea ce priveşte conştiinciozitatea cu care a prezentat chestiunile delicate. O altă preocupare a liderilor europeni pare a fi poziţionarea faţă de China, ţara cu cea mai dinamică economie din ultimii 20 de ani, unde Bătrânul Continent nu joacă un rol de primă importanţă.”

Iată şi câteva citate edificatoare din discursul lui Băsescu (sublinierile şi comentariile îmi aparţin):

- “Soluţionarea acestor conflicte (îngheţate – n.MM.) … trebuie să reprezinte o preocupare imediată a UE.”

- “Următorul val de extindere trebuie să vizeze restul ţărilor europene din sudul Uniunii, şi anume Albania, statele din Balcanii de Vest, Republica Moldova şi Turcia.” (Aici, România se desparte de Franţa şi se alătură Germaniei şi Marii Britanii, mari susţinătoare ale aderării Turciei. De urmărit reacţii).

- “Noi avem un interes major în susţinerea parcursului european al Republicii Moldova şi Serbiei. (…) Serbia este cheia stabilităţii şi securităţii în Balcanii de Vest.” (Dacă lobby-ul românesc va funcţiona şi se va solda cu aderarea celor două, cine va mai putea spune că România nu este un actor regional?)

- “Suntem o singură naţiune, cu o istorie comună până în 1940, care trăieşte în două ţări, vorbeşte aceeaşi limbă şi îşi extrage seva din aceeaşi cultură. Continuarea avansului Republicii Moldova către UE depinde în mod crucial de menţinerea la putere a Alianţei pro-europene, după alegerile din luna noiembrie.” (Vreţi, nu vreţi, aceasta e o declaraţie cu adevărat patriotică. Luna viitoare se va da o luptă esenţială pentru eventuala reunire a românilor în cadrul UE…)

*

În finalul discursului de la dineu, Băsescu a formulat o listă de “nevoi” ale României pentru a depăşi criza şi a se consolida economic – dezvoltarea infrastructurii, valorificarea potenţialului agricol şi turistic “şi, nu în ultimul rând, atragerea investiţiilor străine într-un mediu economic prietenos”.

În contextul discursului, asta a sunat ca şi cum România îşi asumă angajamente geopolitice în regiune, în special în Republica Moldova, dar solicită, în compensaţie, creşterea semnificativă a capitalului pe care companiile deţinute sau conduse de membrii Trilateralei îl investesc aici. “Mizăm pe sprijinul dumneavoastră”, a încheiat Băsescu…

*

Revenind la informaţiile care (n-)au transpirat din interiorul reuniunii, mult mai relaxată decât românii s-a dovedit bulgăroaica Meglena Kuneva, fost comisar european însărcinat cu protecţia consumatorilor, acum consilier politic al comisarului pentru transport Siim Kalas. Iată câteva extrase din interviul pe care ea l-a acordat agenţiei de presă bulgare Focus:

- “Concluzia referitoare la regiunea noastră este că nu există suficientă cooperare. (…) Asta e valabil, de pildă, în ceea ce priveşte energia – cele trei ţări baltice construiesc împreună o centrală nucleară, în timp ce România şi Bulgaria fac fiecare una, pe malurile opuse ale Dunării…”

- “O altă concluzie este că realizarea conexiunilor energetice între ţările vecine este în întârziere (…). Îmi amintesc eforturile comune pe care le-am făcut împreună cu comisarul român Orban. Atunci, din cauza crizei gazului, numai Bulgaria a primit fonduri suplimentare de la Comisia Europeană, pentru a realiza interconectarea cu România…”

- “Grecia a fost singura deţinătoare a preşedinţiei UE care a înscris aderarea Bulgariei şi a României printre priorităţile mandatului său. Nu trebuie să uităm acest lucru, mai ales acum, când Grecia traversează o perioadă dificilă. Cooperare intensă, comerţ, proiecte regionale comune, cooperare în domeniile educaţiei şi al turismului… sunt multe lucruri pe care le putem face împreună, pentru a asigura o creştere a producţiei. Noul buget al UE se bazează pe această cooperare. Cooperaţi sau veţi rămâne pe dinafară - acesta este motto-ul politicilor europene…”

- “Moldova a fost o temă interesantă, date fiind apropiatele alegeri şi bătălia pentru orizontul european al ţării.”

- “La panelul în care am participat eu, Ungaria a confirmat că intrarea României în spaţiul Schengen se va număra printre priorităţile sale în 2011, odată cu preluarea Preşedinţiei UE.”

*

Concluzii şi speculaţii.

- Mugur Isărescu este, la ora actuală, cel mai influent român pe plan mondial. Organizarea la Bucureşti a reuniunii Trilateralei europene şi, în consecinţă, posibilitatea de a susţine interesele României în faţa unora dintre cei mai importanţi decidenţi de la nivel global i se datorează în mare măsură.

- Mihai Tănăsescu ar putea fi următorul premier, date fiind ascensiunea sa, “intrările” şi recunoaşterea profesională de care se bucură. E interesant de văzut la ce s-a referit singura sa declaraţie mai concretă: “Mesajele care vor fi date în zilele următoare vor fi foarte importante pentru România”.

- Transnistria şi Republica Moldova au devenit, în doar câteva săptămâni, priorităţi ale politicii europene şi internaţionale. Ce merit are România în acest sens? Cum vom şti să profităm de “valul” de interes? Cum va reacţiona Rusia? Ce i s-a promis în schimbul, eventual, al retragerii trupelor de la Tiraspol?

- Susţinerea insistentă a Serbiei în procesul de aderare la UE poate relansa relaţiile dintre Bucureşti şi Belgrad, răcite la finalul anilor ’90, odată cu bombardamentele NATO.

- Susţinerea Turciei, cel mai complicat dosar de candidat la UE, e o armă cu două tăişuri, atât politic, cât şi religios. E de aşteptat să apară reacţii ale Bisericii Ortodoxe, dar şi ale “surorii” noastre Franţa, care e principalul adversar al extinderii UE în Asia Mică.

- “Cooperarea” la nivel regional nu mai pare doar o vorbă frumoasă. În condiţiile crizei, e foarte posibil ca Bruxelles-ul şi alte centre de putere transnaţională să ceară proiecte de anvergură transfrontalieră în această parte a Europei, o ocazie pentru România de a-şi îmbunătăţi relaţiile cu Ungaria şi cu Bulgaria.

- Cine dintre românii participanţi la sesiunea Trilateralei va fi promovat în politica internă?

*