Jurnalistul clujean Andrei Aroneţ are o reacţie foarte simpatică la proiectul “Legii Jurnalistului”, iniţiat de senatorul liberal Ioan Ghişe.
Bine, domnule Ghişe. Vreţi ca orice muncitor într-o redacţie să aibă “carte de jurnalist”? Bună idee. Carte îţi dăm, dar din aia adevărată, de care ştim noi!
Aşa începe textul în care Andrei propune “să facem o colecţie” de cărţi importante “cu şi despre ziarişti”. Nu o colecţie fizică, reală, ci o listă de titluri. El vine cu “Jurnalistul universal”, de David Randall, “Patul lui Procust”, de Camil Petrescu, şi “Bărbaţi care urăsc femeile”, a lui Stieg Larsson.
Andrei m-a inclus în această “leapşă” şi m-am bucurat, pentru că am început să-mi scotocesc prin memorie, în căutare de jurnalişti-personaje de roman. Primul “găsit” e Zavalita, din “Conversaţie la Catedrala”, a lui Llosa, carte despre care nu mai ţin minte decât că e o “frescă” a ratării, a acelui tip de ratare specific presei, când te trezeşti întrebându-te unde ţi s-a dus viaţa, ce rost au avut toate ştirile pe care te-ai zbătut să le publici şi în urma cărora nu a rămas nimic, şi nici tu nu ai rămas cu nimic. Şi mai ţin minte spectacolul replicilor intercalate, al discuţiilor în trei, unde cititorul trebuie să rămână mereu atent pentru a ţine socoteala: “Asta cine-a spus-o, X, Y sau Z”?
O a doua carte ar fi “Fiesta” (The Sun Also Rises), a lui Hemingway, cu imposibila dragoste dintre magnetica lady Brett şi Jake, corespondent de presă la Paris, într-o lume interbelică tulburată de alcool şi fascinată de violenţa corridelor.
În fine, mai propun un roman care nu e cu jurnalişti, dar e, în felul său, despre jurnalism, despre incompatibilitatea dintre putere şi adevăr, despre nevoia puterii de a farda istoria şi datoria celui care scrie de a nu face compromisuri: “Relatare despre regele David”, de Stefan Heym.
Dragi colegi, ne ajutaţi să continuăm colecţia?
*
Comentarii